Apărut în 1975 în Statele Unite ale Americii, romanul „Darul lui Humboldt” i-a adus lui Saul Bellow celebritatea internațională, premiul Pulitzer și o nominalizare la premiul Nobel pentru literatură. Cartea a făcut înconjurul lumii și a fost tradusă în peste 50 de limbi de circulație mondială. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Univers (1979), Vivaldi (1992), Art (2012), Polirom (2003).
Roman de ficțiune, cu accente de utopie clasică și ridicând la rang înalt autoironia, avea să cucerească rapid cititorii de pretutindeni. Bellow reușește să surprindă magistral societatea americană a acelor vremuri și chiar condamnă fățiș consumerismul de care fac abuz americanii. El își construiește personajele într-o antiteză inteligenta și pune accent, îndeosebi, pe portretul moral al acestora.
Întâlnim așadar două personalități atât de diferite, dar care au atât de multe lucruri în comun, poetul Fleisher von Humboldt și ucenicul său, Charlie Citrine. Primul dintre aceștia este un idealist convins, visând la vremuri în care poeții vor fi apreciați la adevărata valoare, în care corupția va fi abolită, iar artele frumoase respectate și adulate. Cel de al doilea, cu ceva ani mai tânăr, este adeptul consumerismului exagerat, iubește banii și viața desfrânată, fiind convins că totul este efemer.
Întreaga acțiune pendulează în jurul acestor două personaje. La început liniară și statică, povestea celor doi devine din ce în ce mai intrigantă.
Contradicțiile personajelor, decăderea cutumelor americane, puterea banilor și corupția, sunt alte elemente care vor contribui la întregirea imaginii surprinse de Bellow. Pe parcurs începem să înțelegem relația dintre cele două personaje, le descoperim frustrările, fricile și visurile. Parcurgem rapid fiecare pagină, căci Bellow scrie simplu, curat, fără descrieri inutile sau alte artificii.
El evocă interesant imaginea americanului autentic prin personajul lui Charlie Citrine, consumator de noutăți, avid de recunoaștere și celebritate, într-o goană permanentă după cuceriri și frumuseți trecătoare. De cealaltă parte, Bellow ne prezintă imaginea americanului neîmplinit, nemulțumit și veșnic doritor de imposibil. Căci, von Humboldt este un visător, un maniac al timpului său, un copil în trup de adult, un geniu neînțeles, al cărui talent este subestimat și ale cărui opere nu au norocul de a cunoaște lumina tiparului. El scrie poezii și își arată astfel latura sensibilă pe care americanii adevărați vor să o ascundă de ochii lumi. Prin urmare, Humboldt este un naiv, un fragil în ochii multora, un om mic care se chinuie să ajungă mare.
Finalul operei ni-l prezintă pe poetul Fleisher într-o depresie severă, măcinat de aceleași gânduri și frustrări, prins într-un tumult de evenimente pe care nu reușește să le înțeleagă. Prietenia cu Charlie Citrine s-a sfârșit demult, căci acesta nu era adept al ideologiei urmărite de Humboldt, nu visa cât el, nu își dorea să cucerească lumea cu poezia, era pragmatic și realist. Decăderea unui personaj și ascensiunea altuia, asta surprinde Bellow în încheierea capodoperei sale.