Scriitoare, autoare de povestiri scurte si dramaturg japonez remarcabil, cunoscuta pentru realismul social prezent in operele sale. Nascuta pe 20 ianuarie 1931 in Wakayama City, Japonia, Ariyoshi a crescut intr-o familie de nobili. Talentul ei literar si pasiunea pentru teatru au fost cultivate de la o varsta frageda, influentate de educatia si experientele din diverse culturi pe care le-a trait in copilarie. De-a lungul carierei sale, Ariyoshi a publicat numeroase romane, piese de teatru si povestiri scurte, abordand teme importante precum rasismul, imbatranirea si poluarea.

Opera sa a avut un impact profund asupra literaturii japoneze si a reflectat complexitatea vietii domestice din Japonia secolului XX. Desi a fost inscrisa la Scoala Primara Japoneza, Ariyoshi a fost frecvent bolnava in copilarie, astfel incat educatia ei formala a fost intermitenta in cel mai bun caz. Cu toate acestea, era extrem de inteligenta si ii placea sa citeasca atunci cand boala o tinea departe de scoala.

In 1940, tatal ei a fost trimis la Tokio si, in anul urmator, familia a oscilat intre Japonia si Batavia, urmandu-l. Intre 1940 si 1941, Ariyoshi a frecventat cinci scoli primare diferite, inainte ca familia sa se stabileasca permanent la Tokio in 1941. Sanatatea ei s-a imbunatatit in adolescenta, iar Ariyoshi a urmat Scoala de Femei Takenodai si Scoala Superioara de Femei Municipala din Tokio, de unde a absolvit in 1949.

Dupa absolvirea studiilor secundare s-a inscris la Universitatea Crestina pentru Femei din Tokio pentru a studia literatura engleza, dar tatal ei i-a insuflat si o alta pasiune, trezindu-i interesul pentru teatrul traditional japonez Kabuki. Interesul crescand al lui Ariyoshi pentru teatru a fost intensificat de moartea tatalui sau in 1950. Dupa ce a absolvit universitatea (1952), a lucrat cu diverse companii de teatru Kabuki si publicatii.

In 1955, cand prima sa povestire scurta a fost publicata, Ariyoshi s-a dedicat activitatii ei literare. Povestirile si piesele sale i-au adus numeroase premii si recunoasteri ca unul dintre cei mai buni noi scriitori japonezi. In 1959 a fost lansat primul sau roman, si unul dintre cele mai cunoscute, Kinokawa (Raul Ki). A urmat o invitatie din partea Fundatiei Rockefeller pentru ca Ariyoshi sa vina in America si sa studieze drama la Sarah Lawrence College pentru semestrul de iarna si primavara. Dupa aproape un an departe de casa, a facut opriri in Europa si Orientul Mijlociu inainte de a se intoarce in Japonia.

In decada 1962 - 1972, Ariyoshi a produs romane sau piese de teatru, totalizand 12, numeroase povestiri scurte si un set de 13 volume cu lucrarile sale selectate. Majoritatea romanelor sale au aparut mai intai in forma serializata in reviste populare japoneze, deseori pe o perioada de sase luni. In martie 1963 a facut o pauza scurta pentru a se casatori cu Jin Akira, directorul Asociatiei Prietenilor Artelor. Cuplul a locuit cu parintii lui Jin; aceasta alegere le-a impovarat casnicia. In noiembrie aceluiasi an, Ariyoshi a dat nastere unei fiice, Tamao. Pana la sfarsitul anului 1964, casatoria s-a incheiat.

In 1968, Ariyoshi a petrecut patru luni calatorind in Cambodgia, Indonezia si Noua Guinee. Calatoria ei a fost intrerupta de malarie, iar Ariyoshi a fost scoasa din jungla din Noua Guinee intr-un hamac. Ea a fost spitalizata in lunile mai si iunie, dar in mai incepuse deja sa scrie o relatare a calatoriei, care a fost publicata in serie pana in noiembrie. Aceasta boala a declansat probabil lupta indelungata a lui Ariyoshi cu insomnia, pe care a combatut-o cu sedative si alcool, contribuind astfel la un declin lent al sanatatii.

In 1972 a aparut Kokotsu no hito (In amurgul vieţii), cea mai controversata opera a ei despre lupta unei familii pentru a-si ingriji tatal in varsta, care a vandut peste un milion de copii si i-a adus $300,000 in drepturi de autor. A urmat Fukugo osen (1975, The Complex Contamination), consolidandu-si reputatia de expert in mediu. Epuizarea si boala i-au afectat sanatatea, iar in 1984 a murit (la 53 de ani).

Opera: Kinokawa (1964, Raul Ki/Raul destinelor The River Ki); Hanaoka Seishu no tsuma (1967, Sotia doctorului); Izumo no Okuni (1969; Dansatoarea de Kabuki); Shiroi tobira (1957; The White Door); Kiyu no shi (1962; The Death of Kiyu); Arita-gawa (Arita River, 1963); Hishoku (Not Because of Color, 1964); Hidaka-gawa (Raul Hidaka, 1965); Jiuta (1967); Kokotsu no hito (1972, In amurgul vieţii); Fukugo osen (1975, The Complex Contamination); Kazu no miyasama otome (1978; Her Highness Princess Kazu); Chugoku repoto (1978; China Report).