Despre Seneca
Lucius Annaeus Seneca s-a născut în anul 4 înainte de Hristos în Cordoba din Hispania Ulterior, cea mai romanizată regiune spaniolă din acea vreme. S-a remarcat drept unul dintre marii filosofi latini, fiind si om de stat, orator si scriitor de tragedii. A fost al doilea fiu al unei familii înstărite, tatăl său, Seneca cel Bătrân, fiind un celebru profesor de retorică, iar mama, Helvia, o femeie cu o înaltă educaţie şi un caracter ireproşabil. Fratele mai mare al lui Seneca a fost Gallio, proconsul, cel care s-a întâlnit cu Sfântul Apostol Pavel în Ahaia, iar cel mai mic a fost tatăl poetului Lucan. O mătuşă l-a luat pe micul Seneca la Roma, unde a primit educaţie în retorică şi filosofie, şcoala pe care o urma având o orientare ce combina stoicismul cu un neo-pitagorianism ascetic. Sănătatea fiindu-i şubrezită, a plecat în Egipt pentru a se recupera, acolo unde mătuşa sa era căsătorită cu Gaius Galerius, prefectul teritoriului. Va rămâne aici doisprezece ani.
În jurul anului 31 s-a intors la Roma, unde a început o carieră în politică şi drept. Nu după mult timp a ajuns într-un conflict cu împăratul Caligula, care a fost convins să nu-l ucidă numai datorită argumentului că Seneca avea să trăiască, oricum, puţină vreme. În 41 este exilat în Corsica pe motiv că comisese adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. În acest mediu studiază ştiinţe ale naturii şi filosofie şi scrie trei tratate intitulate Consolatii. Influenţa soţiei împăratului, Iulia Agrippina, îl readuce la Roma în 49, devenind pretor în 50. Se căsătoreşte cu Pompeia Paulina, o femeie foarte înstărită, îşi construieşte un cerc puternic de prieteni, printre care se număra şi prefectul gărzilor, Sextul Afranius Burrus, şi devine tutorele viitorului împărat Nero.
Uciderea lui Claudius în 54 îl împinge pe Seneca şi, împreună cu el, şi pe Burrus, în vârful ierarhiei statului. Primul discurs în public al lui Nero fusese conceput de Seneca şi promitea libertatea Senatului şi stoparea influenţei femeilor şi sclavilor eliberaţi în afacerile statului. Agrippina, mama lui Nero, era fermă în a-şi manifesta autoritatea, însă. Seneca creează reforme fiscale şi judiciare. În 59 trece cu vederea sau, poate, chiar participă la un complot împotriva Agrippinei. În 62 îşi dă seama că e necesar să se retragă din viaţa publică şi timp de trei ani de acum încolo scrie cele mai importante lucrări ale sale. În 65 inamicii săi politici îl deconspiră a fi făcut parte din conspiraţia lui Pison de a-l ucide pe Nero. Cerându-i-se de către împărat să se omoare, şi-a tăiat venele.