Seneca - Scrisori catre Luciliu

Seneca, cel mai cunoscut filosof stoic, a reușit să aducă în prezent înțelepciunea latină. Acesta a fost critic al artei oratorice și istoric la Roma și în Spania, însă activitatea sa a început în Egipt unde a plecat alături de mătușa sa. Printre cele mai cunoscute scrieri se numără: ”Tragedii”, ”Binele tău e al meu” și ”Despre binefacere. Despre îngăduință”.

Opera filosofică ”Scrisori către Luciliu” a apărut în anul 64 Î. Hr și conține 124 de scrisori despre viață și moralitate, adresate lui Luciliu, procurorul Siciliei. În limba română apare pentru prima dată la editura Științifică în 1967, fiind urmată de ediția Seneca Lucius Annaeus din 2013 și a editurii Humanitas din 2020.

Este de datoria omului să se alinieze cu astrele naturii și sa fie mulțumit cu orice îi aduce soarta. Cam așa începe cartea lui Seneca a cărui dorința este să ne îndrepte spre calea cea bună. Dacă reușim să atingem aceste idei vom ajunge la finalul călătoriei, adică fericirea. Astfel țelul nostru, numit în latină "arete", este format din patru faze: înțelepciunea, curajul, autocontrolul și dreptatea. Nimic nu este mai bun în viață decât cunoștința de sine și petrecerea timpului în propria companie, sperăm plăcută.

A fi peste tot înseamnă a fi absent. Poți călători toată viața însă dacă nu rămâi cu suflul oamenilor sau cu câțiva prieteni, înseamnă că sufletul tău a rămas acasă. Același lucru se aplică și oamenilor care nu au o relație statornică. Dacă ai o plantă și o tot muți din loc în loc, nu va crește niciodată. În fiecare zi trebuie să dobândești o cunoștință care te va ajuta ori să fi mai înțelept, ori să înfrunți moartea, ori sărăcia. Nu omul care nu are nimic este sărac, ci cel care oricât ar avea nu îi este de ajuns. Averea limită pentru o persoană este atunci când îți permiți ce este esențial și îți rămâne suficient încât să trăiești ca un rege. Limitarea dorințelor cuiva îl va ajuta să se vindece de frică. De exemplu dacă un om are dorințe extreme, îi va fi frică că nu se vor îndeplini, așa că dacă vrea o casă, trebuie să înceapă întâi cu ceva realizabil pentru a ajunge la punctul final. Stați doar în preajma oamenilor ce vă ajută să evoluați, și simultan ajutați-i și voi pe ei. După cum spune și Democrit "un singur om este o mulțime, iar o mulțime este un singur om" așa trebuie să privim și noi orice făptură. Întotdeauna când te gândești cât de bine e că ai realizat ceva, trebuie să le mulțumești și oamenilor din spate care au participat într-un procent mai mic sau mai mare la misiunea ta. Nimeni nu trăiește o viață fericită dacă nu caută înțelepciunea, iar când o găsesc, nu pot trai fără ea. Dacă îți modelezi viața în funcție de natură, nu vei ajunge niciodată sărac, în schimb, dacă continui să asculți opiniile oamenilor, vei ajunge fără nimic. "Așa că, dragul meu Lucilius, începe să urmezi practica acestor oameni și stabilește anumite zile în care să renunți la tot și să te simți ca acasă fără aproape nimic.  Începeți să cultivați o relație cu sărăcia."