Despre Sfantul Ioan Gura de Aur
Cel mai probabil, acest mare si vestit dascal al lumii, Sfantul Ioan Gura de Aur, s-a nascut in jurul anului 354. El mai este cunoscut si ca Ioan Hrisostom. Descendent dintr-o familie Antiohia nobila, tatal sau, Secundus, era un ofiter de rang inalt in armata imperiala care a murit la scurt timp dupa nasterea sa, astfel incat el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era crestina.
Si-a primit educatia cu ajutorul retorului Libanius, dupa care a studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducatorii a ceea ce mai tarziu s-a numit Scoala din Antiohia), timp in care a practicat o aspra asceza pana cand cand sanatatea sa precara l-a silit sa se intoarca in Antiohia.
In anul 381 a fost hirotonit diacon de catre Sfantul Meletie al Antiohiei, iar dupa cinci ani a fost preotit de catre episcopul Flavian I al Antiohiei. Se pare ca aceasta a fost perioada cea mai fericita din viata sa. Sfantul Ioan insista foarte mult asupra milosteniei. De asemenea, el era foarte preocupat de nevoile spirituale si materiale ale saracilor. A predicat mult impotriva abuzurilor de bogatie si de dreptul de proprietate Deoarece avea o intelegere directa a Scripturilor, aceasta insemna ca majoritatea temelor abordate in cuvantarile lui erau prin excelenta sociale, explicand cum ar trebui sa traiasca crestinii.
Datorita iscusintei sale cu care vorbea in public, a devenit foarte cunoscut. Influenta predicilor sale este probabil cel mai bine ilustrata in timpul unui incident petrecut in timpul slujirii sale in Antiohia. Cam in vremea in care ajunge in Antiohia, episcopul trebuia sa intervina pe langa imparatul Teodosie I in favoarea cetatenilor care participasera la o revolta in timpul careia statuile imparatului si ale familiei sale fusesera mutilate.
In urma unor predici tinute in care arata poporului greselile pe care le facuse, Sfantul Ioan a influentat multi oameni: se stie ca multi pagani s-au convertit la crestinism in urma acestora. Masurile administrative, reformele introuse in viata clerului si predicile sale, care biciuiau pe fata viciile, au creat dusmanii si nemultumiri.
In anul 397 patriarhul Nectarie al Constantinopolului a murit, iar Sfantul Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influenta lui Eutropius, noul prim sfetnic al imparatului.
Fiind un temerar in aratarea greselilor celor mari, patriarhul Teofil al Alexandriei, si Eudoxia, sotia imparatului Arcadie, si ceilalti dusmani ai sai s-au aliat impotriva lui. In anul 403 acestia au convocat un sinod pentru a-l condamna sub acuzatia de origenism. Ca urmare, a fost depus si exilat, insa curand imparatul l-a chemat din nou din cauza nemultumirii poporului. Aceasta pace a fost efemera: deoarece patriarhul a criticat-o pe imparateasa, a fost din nou exilat, de aceasta data in Caucaz, Georgia.
Protestele lui Inochentie I (Papei de la Roma din acea vreme), impotriva surghiunirii Sfantului Ioan s-au dovedit zadarnice. Ioan a scris o serie de scrisori care inca aveau o mare influenta in Constantinopol, astfel incat a fost exilat si mai departe, la Pityus (pe malul rasaritean al Marii Negre). Nu a ajuns insa la destinatie, deoarece a murit in timpul calatoriei.
Referindu-ne la opera sa, putem spune ca acesta a lasat posteritatii o opera uriasa, inegalabila atat ca dimensiuni, cat si prin continut, cuprinzand 18 volume in editia Migne (vol. 47-64), comparabila doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antiohieni, Sfantul Ioan este singurul ale carui scrieri au dainuit, in timp, aproape in intregime. Acest privilegiu este datorat personalitatii autorului, dar nu intr-o mai mica masura, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obtinut in asemenea masura admiratia si aprecierea posterioritatii.
Scrieri: Problemele vietii; Despre marginita putere a diavolului. Despre Cainta. Despre necazuri si biruirea tristetii; Comentariile sau talcuirea epistolei a doua catre Corintheni; Cele dintai omilii la facere; Diavolul si magia; Parinti, copii si cresterea lor; Omilii si cuvantari despre educatia copiilor; Predici la sarbatori; Predici la Duminici si Sarbatori; Comentarii la Evanghelia de la Ioan; Omilii la postul mare; Cuvinte de aur (8 volume); Scrisori din exil.