Shusaku Endo - Scandalul

Shusaku Endo a fost un cunoscut scriitor japonez, romancier, autor de scenarii de televiziune, uneori comentator la posturi de radio, autor de interviuri - pentru o serie de reviste care apăreau săptămânal - ale erei Showa, dramaturg, biograf, ziarist, soț pentru Junko Endo și tată pentru Ryunosuke Endo. El s-a născut la data de 27 martie, 1923 în Tokyo și după o viață trăită din plin, a decedat din cauza unor complicații ale hepatitei, la data de 29 septembrie, 1996 în Shinjuku, Tokyo. S-a convertit la catolicism încă din copilărie și astfel, Shusaku a fost considerat de către cetățenii japonezi un fel de ,,Graham Greene al Japoniei” (împărțind, desigur o admirație comună, iar Graham Greene l-a numit pe Shusaku unul dintre cei mai buni scriitori în viață). A absolvit Universitatea Keio la secția de literatură franceză în anul 1950, apoi a studiat câțiva ani la Londra. Scrierile sale, de regulă, se bazau pe o rară perspectivă a Catolicismului Japonez. Autorul a fost recunoscut internațional pentru romanul istoric de ficțiune ,,Tăcere”, care a fost publicat în anul 1966, iar în 2016 a fost adaptat pentru filmul cu același nume, regizat de către Martin Scorsese. Shusaku a primit multe prestigii și premii, inclusiv „Premiul Akutagawa” și „Ordinul Cuturii”, iar mai apoi inclus în romanul Catolic ,,Ordinul Sfântului Silvestru”, scris de Paul Pope al VI-lea. De asemenea, a făcut parte din ,,A treia Generație”, adică un grup mare de scriitori japonezi care au apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial. Shusaku a scris în diferite stiluri, însă subiectele abordate de el sunt strâns legate de Creștinism, dacă nu chiar Catolicism. În cărțile sale se reflectă multe experiențe din copilărie, inclusiv stigmatul de a fi un ,,străin” printre ceilalți, sau dat la o parte, viața unu pacient în spital și lupta cu tuberculoza. Personajele pe care el le creează se luptă cu dileme morale complexe, iar alegerile lor produc de cele mai multe ori un mix de rezultate tragice.

Romanul ,,Scandalul” în regăsim la editura ,,Polirom” (2009, 2015). Personajul în jurul căruia se învârte acțiunea este Suguro, un autor trecut de vârsta a doua, apreciat și lăudat de colegii de breaslă. Romanul se deschide cu Suguro la un control medical (având o serie de astfel de controale pe parcursul poveștii). La început primește încă un premiu literar pentru ultima sa lucrare și totul pare să meargă bine. La ceremonia de premiere, însă, lucrurile nu stau tocmai bine, astfel că armonia care până în punctul ăsta a umplut încăperea, urma să fie distrusă. La ceremonie se întâmplă ceva uluitor: uitându-se prin încăpere, vede un chip care îi atrage atenția. Clipește de câteva ori și realizează că... este propriul său chip, dar, în același timp, nu este el. Apoi, o femeie pe care Suguro nu o mai întâlnise până atunci, s-a apropiat de el și i-a spus că îl cunoaște de la Shinjuku, afirmând că pe stradă nu este deloc ceea ce vrea el să pară ci că este cu adevărat un pervers. Ciudat este faptul că el nu frecventează locuri precum Shinjuku și nici nu o recunoaște pe femeie, oricât de multe eforturi ar face să asocieze chipul ei cu ceva familiar. Femeia acuză că este un cunoscut client al sex-shopurilor și bordelurilor din Tokyo. El este amenințat de un ziarist că va declanșa un adevărat scandal în presă, astfel că Suguro trebuie să rezolve acest caz. Dedublare, dublă-personalitate sau un geamăn malefic și ușor sadomasochist despre a cărei existență nu știa?