Despre Sigmund Freud
Sigmund Freud, pe numele sau complet Sigismund Schlomo Freud, s-a nascut in data de 6 mai 1856 in Freiberg, oras apartinand Imperiului Austriac, mai tarziu orasul Pribor din Republica Ceha. A fost primul din opt copii ai lui Jakob Freud cu cea de-a treia sotie, Amalia Nathansohn. In 1859 familia sa, odata cu emigrarea in Manchester a celor doi fii mai mari ai lui Jakob avuti dintr-o casatorie anterioara, a parasit orasul Freiberg pentru a se muta mai intai in Leipzig, apoi in 1860 in Viena. Aici Sigmund a urmat liceul in care s-a dovedit un elev exceptional si a luat bacalaureatul in 1873 cu onoruri. I-a placut mult literatura si era un bun cunoscator al catorva limbi: germana, franceza, italiana, engleza, spaniola, greaca veche, latina si ebraica.
La 17 ani s-a inscris la Universitatea din Viena cu intentia de a studia dreptul, insa a optat ulterior pentru facultatea de medicina pe care a terminat-o in 1881, obtinad doctoratul. In 1882 si-a inceput cariera la Spitalul Generalist din Viena. S-a preocupat de cercetarea in anatomia cerebrala. Numarul mare de publicatii stiintifice din acesti ani i-au oferit posibilitatea de a deveni lector la Universitatea din Viena, post nesalarizat. De asemenea, in urma cercetarilor a scris o lucrare despre efectele vindecatoare ale cocainei, lucru care s-a dovedit partial adevarat in cazul operatiilor la ochi, dar in general, efectele erau dezastruoase. Un prieten de-al sau a murit din pricina dependentei de cocaina pentru utilizarea careia Freud militase timp de cativa ani.
In 1885 a parasit Viena pentru o bursa la clinica Salpetriere din Paris unde avea sa studieze sub indrumarea lui Jean-Martin Charcot, care facea cercetari in domeniul hipnozei, lucrand cu pacienti care eru diagnosticati cu isterie. Dupa 19 saptamani s-a intors la Viena unde, in 1886, si-a deschis un cabinet particular in care folosea hipnoza pentru a vindeca pacientii dupa o metoda diferita de cea invatata in Franta, metoda care nu folosea sugestia hipnotica. Dupa o perioada de lucru cu pacientii a observat ca simptomele afectiunilor scadeau in intensitate mai mult daca ii lasa sa vorbeasca liber, fara inhibitii despre amintirile lor decat daca folosea hipnoza ca tehnica de vindecare. Procedeul acesta a fost numit libera asociere de idei.
Freud si-a dezvoltat teoriile despre mecanismele mintii umane intr-o perioada de tulburare sufleteasca ce a culminat cu moartea tatalui sau in 1896. A urmat un proces intens de autoanaliza in urma caruia si-a schimbat perceptia despre cauza nevrozelor. Pana atunci teoria era ca nevrozele sunt cauzate de traume sexuale petrecute in timpul copilariei. In urma analizelor facute asupra sa si asupra altor pacienti a concluzionat ca exista dorinte sexuale inca din stadiul copilariei care sunt reprimate si care mai tarziu afecteaza viata adultului. Este vorba de celebrul complex oedipian in care baiatul cauta implinirea erotica din partea mamei iar fata din partea tatalui. De asemenea, a mai observat ca multe din aspectele pe care oamenii si le reprima devin evidente in cadrul viselor. Observatiile sale cu privire la acest domeniu al lumii viselor se regasesc in cartea Interpertarea Viselor publicata in 1899.
Alte carti publicate de Freud au fost: Psihopatologia vietii de zi cu zi, Glumele si relatia lor cu inconstientul, Trei eseuri cu privire la teoria sexualitatii. La mijlocul lui septembrie 1939 durerile provocate de cancerul bucal de care suferea devenisera insuportabile, motiv pentru care l-a rugat pe doctorul si prietenul sau sa nu il mai tina in viata si sa ii curme suferinta. Astfel, in data de 23, in urma unor injectii cu morfina, Sigmund Freud a murit, trupul sau urmand sa fie ars la un crematoriu din Nordul Londrei.