Sigmund Freud - Psihopatologia vietii cotidiene

Sigmund Freud, născut în anul 1856, a fost un neurolog austric, numit adesea "părintele psihologiei moderne". Cea mai faimoasă figură a psihologiei este și unul dintre cei mai influenți și controversați gânditori ai secolului al XX-lea. Freud a revoluționat modul în care gândim și tratăm tulburările psihice. El a fondat psihanaliza ca o modalitate de a asculta pacienții, și de a întelege mai bine cum funcționează mintea lor. Psihanaliza continuă să aibă o influență enormă asupra psihologiei și psihiatriei moderne. Teoriile și lucrările lui Freud au contribuit la formarea viziunilor actuale despre vise, copilărie, personalitate, memorie, sexualitate și terapie.

În cartea "Psihopatologia vieții cotidiene" Freud își continuă autoanaliza vieții de zi cu zi și, ca în majoritatea lucrărilor sale, își explorează experiențele personale pentru a-i înțelege pe ceilalți. În acest caz, el a ales să-și examineze uitarea, intențiile greșite și greșelile de exprimare, de care avem parte zilnic atât de mulți dintre noi. În ciuda nenumăratelor critici din partea psihologilor, cartea sa a devenit populară, fiind primul său vehicul care a răspândit ideile de psihanaliză către un public mai larg. Freud începe prin a analiza uitarea cuvintelor, a numerelor, dar și amintirea uneori incorectă a unor evenimente. "Un factor declanşator al aplecării mele sistematice asupra fenomenului — uitarea temporară a unor nume proprii — a fost înregistrarea anumitor detalii, destul de clar recognoscibile dacă nu în toate, măcar într-o serie de cazuri. În acestea din urmă, nu era vorba numai de uitare, ci şi de o falsă aducere-aminte. Celui care se străduieşte să-şi readucă în memorie numele ce-i scapă îi vin în minte alte nume — nume de substituţie —, recunoscute de îndată ca inexacte, dar continuând să-l obsedeze cu îndărătnicie." Freud povestește o analiză detaliată a unei conversații cu un străin, pe care a avut-o într-o călătorie de vacanță de la Ragusa, actualul Dubrobnik, într-un orășel de lângă Hertegovina. Freud s-a chinuit să-și amintească numele maestrului creator al grandioaselor fresce din Catedrala de la Orvieto, înfățișând "lucrările cele de pe urmă". În locul numelui căutat - Signorelli - alte două nume de pictori - Botticelli și Boltraffio - se impuneau minții sale, respingându-le imediat și hotărât ca inexacte. Când cineva i-a comunicat numele corect, l-a recunoscut imediat și fără nicio ezitare. Condițiile pentru uitarea unui nume, însoțită de o rememorare eronată, sunt următoarele: o anumită înclinație de a-l uita; un proces de reprimare petrecut cu scurt timp înainte; posibilitatea stabilirii unei asocieri exterioare între numele respectiv și elementul reprimat anterior.

Freud mai vorbește în cartea sa despre greșelile de vorbire. Observată la omul normal, greșeala de vorbire (lapsus linguae) lasă impresia stadiului preliminar al așa-ziselor "parafrazii", care se ivesc în circumstanțe patologice. Dacă considerăm validă ipoteza că un mecanism asemănător celui dovedit a sta la baza uitării numelor ar putea acționa și în cazul unor greșeli de vorbire, ajungem la o judecare mai profundă a acestor erori. Perturbarea ce duce la eroarea de vorbire se poate datora influenței unei alte componente a aceluiași discurs, cu acțiune anticipată sau retroactivă, putând fi pricinuită și de influența din afara cuvântului, propoziției sau suitei de idei, venind de la elementele pe care nu dorim să le enunțăm, și de a căror acțiune luăm cunoștință abia datorită acelei perturbări.

Cartea "Psihopatologia vieții cotidiene" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în nouă ediții, și anume: Trei (2010), Didactica și Pedagogică (1990), Didactică și Pedagogică (1980), Didactică și Pedagogică (1992), Trei (2020), Mediarex (1993), Trei (2017), Trei (2006) și Antet (2011).