Silvia Irina Zimmermann - Cu iubire tandra Elisabeta

Silvia Irina Zimmerman s-a născut pe 4 noiembrie 1970 la Sibiu, unde a urmat liceul pedagogic și doi ani de engleză și germană la Universitatea Lucian Blaga. Se mută apoi la Universitatea Philipps din Malburg unde studiază literatura și istoria artei, domeniu în care își va obține doctoratul în 2003. După o pregătire intensă la Universitatsea Krems, Zimmerman fondează centrul de cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princely Wied din Neuwied împreună cu istoricul Hans-Jurgen Kurger. La un an distanță este laureată cu Medalia Regele Mihai I pentru solidaritate față de țara sa. Majoritatea operei sale se concentrează pe regina Elisabeta și este scrisă în limba germană, însă printre titlurile traduse chiar de ea însăși se află Carmen Sylva. Regina poetă, Regele Carol I în opera reginei Elisabeta și "Cu iubire tandră Elisabeta" ce apare pentru prima dată în limba germană în 2010. În limba română apare în același an la editura Humanitas dar și în 2011.

Regina Elisabeta era o scriitoare desăvârșită înainte de a fi regină, iar acest lucru se observă în corespondenta dintre ea și viitorul soț, Carol. Încă din perioada logodnei ea îi scria mici poeme prin care îl lăsa să o cunoască așa cum e cu adevărat și încerca să îl provoace să fie mai libertin. El îi scria pagini întregi într-o manieră aristocrată iar ea având o educație aleasă austriacă îi răspundea cu aceeași monedă. Viața ei nu era perfectă, își pierduse o fiică și tristețea o arăta adesea în versurile sale iar Carol, deranjat la început, începe treptat să empatizeze cu ea. O vedea rănită și îi spunea cât de mult ar vrea să o vadă fericită și împăcată față de dramele sale, iar pierderea copilului la numai patru ani i-a unit și mai tare. Elisabeta se atașează de Elena Văcărescu ce îi va fi ca o fiică și va avea multe de spus atunci când aceasta se va logodi cu Lascăr Catargiu. După ce va silită să plece în exil, Elisabeta va trimite scrisori cutremurătoare dar păstrând tonul artistic de odinioară. Carol îi spunea soției sale cum să se comporte cu miniștrii, cum mai arată țara și cum în diferite orașe se pregătesc serbări pentru revenirea ei. În iunie 1873 îi descrie închisoarea de la Ocna Mare pe care a vizitat-o pentru a vedea condițiile de trai ale deținuților, ceea ce o inspiră pe Elisabeta să scrie povestea "Neaga". Pe lângă cuvintele frumoase și iubirea dintre ei, pe alocuri găsim și planuri despre modernizarea țării, descrieri amănunțite ale diferitelor locuri cheie din perioada regală și legi scrise de amândoi.