Silvia Kerim - Vedere din parfumerie

În anul 1931,la 21 octombrie, în București, se naște ziarista și scriitoarea de origine armeană, Silvia Kerim. Ea finalizează studiile superioare în cadrul Facultății de Limba și Literatură Franceză, iar apoi debutează ca jurnalist pentru publicația “Contemporanul”. Mai apoi scrie și pentru revistele “România liberă”, “Cinema” și revista “Secolul 20”.  Timp de 18 ani publică săptămânal articole despre teatru și film în revista “Formula AS”. În 1996 și 1997 a realizat “Căsuța cu povești”, un faimos serial de povești pentru copii ce a fost difuzat pe TVR 1 și TVR 2. Între anii 1983 și 1987 a realizat, de asemenea, scenariile unor filme de animație pentru studiourile Animafilm, cum ar fi: “Frumoasa din pădurea adormită”, Mary Poppins” ș.a.m.d. Silvia Kerim a publicat și o serie de lucrări apreciate de cititorii săi, atât lucrări de memorialistică, cât și cărți pentru copii. Din seria cărților pentru copii enumerăm: “Bunica Albă” publicată în anul 2008, “Puf” publicată în 2009, “ O poveste cu nouă povești” apărută în anul 2007 etc. Din ciclul lucrărilor de memorialistică fac parte următoarele: “Ponica, o legendă” apărută în anul 1999 la editura Doina, “Amintiriea ca un parfum…” publicată de editura Carminis în anul 2007.

În anul 1997 apare cartea “Vedere din parfumerie” care este publicată de editura Du Style. Aceeași editură lansează în anul 1999 o nouă ediție a lucrării scrise de Silvia Kerim. Editura Minerva publică și ea două ediții ale acestei cărți în anul 2002 și în anul 2003. Găsești toate aceste exemplare pe site-ul anicariatului nostru, Printre Cărți.

“Vedere din parfumerie” este o operă care ne dezvăluie vechiul oraș București din viziunea Silviei. Ea s-a născut și a copilărit într-o casă aflată pe strada Parfumului din capitala României. De aceea casa poartă chiar numele de Parfumerie. Tatăl acesteia, Kerim Negip, a cumpărat această locuință în anii 1930 de la un avocat a cărui soție o pierduse jucând la casino.  Acum, existența casei familiei Kerim este amenințată de regimul condus de Nicolae Ceaușescu care dorea să demoleze cât mai multe case și să ridice în locul acestora nenumărate blocuri. La fel ca locuința naratoarei și altele se află în pericolul de a fi șterse de pe harta Bucureștiului. Printre aceste sunt amintite și casa lui Ionel Teodoreanu ce se află pe strada Romulus, casa scriitorului Ilarie Veronca, cunoscută și sub numele de casa cu stafii, aflată de asemenea pe strada Parfumului, Casa Banu, sediul Armatei, aflată pe strada Labirint etc., precum și numeroase bisericii. O serie din aceste case sunt salvate de sfârșitul ce părea iminent odată cu venirea Revoluției. În acest scurt roman de aproximativ 200 de pagini, Silvia Kerim ne povestește și despre activitatea culturală în plină ascensiune desfășurată la radio înainte de momentul iulie 1971, când scriitorii, printre care și Geo Bogza și Nichita Stănescu, se puteau exprima liber. Este evocată și experiența pe care scriitoare o are în timpul Revoluției, precum și povestea prietenei sale, Janine, care se stabilește în Franța și care o ajută pe aceasta să treacă mai ușor peste vremurile grele pe care regimul comunist le-a adus asupra populației și culturii din România.