Despre Silviu Brucan
Născut pe 18 ianuarie 1916 la Bucureşti, pe numele său real Saul Brucan sau Saul Bruckner, fiul unul evreu înstărit, comerciant de stofe, viitorul ideolog comunist, demnitar comunist şi analist politic şi-a luat numele de Silviu Brucan, aşa cum o făceau mulţi evrei şi comunişti străini ce doreau să pară români astfel încât ideile lor să fie mai uşor crezute şi asimilate ca venind din partea unora ce sunt de-ai locului, înainte de Al Doilea Război Mondial, semnând cu acest pseudonim în revistele la care colabora, cum erau Gazeta de Seară sau Dacia nouă. Şcoala primară a făcut-o la Şcoala Evanghelică, iar liceul la Sfântul Sava din capitală. Odată cu Marea Criză Economică din 1929-1930, afacerea familiei a falimentat, iar tatăl şi-a găsit un post ca expert în textile pentru un comerciant german. Silviu Brucan a început să dea meditaţii elevilor ce proveneau din familii bogate.
A intrat în Partidul Comunist de la 19 ani şi printre primele responsabilităţi pe care le-a avut au fost ascunderea unor documente ale partidului în propria casă, păzirea standurilor de ziare unde se vindea publicaţia comunistă a evreilor Dimineaţa - Garda de Fier, care era la putere, intervenea activ în atacarea standurilor - sau asigurarea tipăririi presei comuniste. Va şi deveni redactor la Scânteia, unde va scrie articole în care va ataca puternic orice anticomunist şi va susţine stalinismul. Devenind apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, va primi Sefia Legaţiei României la Washington, apoi va fi numit ambasador ONU. Din 1962 va fi pus în funcţia de director al TVR, demisionând, însă, când la putere este urcat Nicolae Ceauşescu. Din 1978 a predat un curs de socialism ştiinţific la Institutul de Medicină şi Farmacie până când s-a pensionat.
Treptat, Silviu Brucan s-a distanţat de politica pe care cei ce stăpâneau România o manifestau, scriind şi manifestându-se verbal încet-încet împotriva lui Ceauşescu. Cunoscând că acesta din urmă va fi înlăturat, s-a plasat în opoziţie politică făţişă începând cu 15 noiembrie 1987 - revolta muncitorilor de la Braşov. La Revoluţie s-a plasat în prim-plan, ca unul dintre primii lideri ai noului regim, participând la execuţia lui Ceauşescu, redactând programul FSN. Se distanţează, însă, lent, şi de vizibilitatea în cadrul noului regim, transformându-se în analist politic, participând constant la talk-show-uri, scriind comentarii şi articole. Moare pe 14 septembrie 2006.