Sofocle - Electra

Antichitatea timpurie avea să ne ofere adevărați titani ai tragediei, ai dramaturgiei și ai literaturii. Vreme îndelungată, mai marii critici literari ai lumii ii vor avea drept repere pe Sofocle, Euripide, Platon sau Aristotel. Figuri importante ale lumii de dinaintea modernității, aceștia rămân până astăzi apreciați, căutați și studiați la nivel internațional.

Poet tragic trec, pune bazele acestui nou stil literar, tragedia, alături de Eschil și Euripide. Este considerat părintele tragediei și cel care avea să ne ofere inspirație în versuri și cânturi pentru milioane de ani de acum înainte. Se naște la Colonos, un cartier mărginaș de lângă Atena, într-o familie bogată și este interesat de literatură, istorie și artă. La vremurile acelea, poeziile și versurile ajungeau la audiență pe cale orală, iar Agora era locul unde aveau loc astfel de evenimente. Sofocle se remarcă numaidecât prin talentul său oratoric și este unul dintre cei mai apreciați din cetate. Lucrările sale sunt inspirate din faptele care se petreceau la vremea respectivă ori din legendele care se vehiculau pretutindeni. Este un înțelept apreciat al Greciei Antice și un maestru pentru cei mai tineri.

„Electra” este o tragedie antică scrisă de Sofocle, care deja vechea legendă abordată de Eschil în tragedia „Orestia”. Fiică a morții, Electra este un personaj puternic și plin de contraste. Condusă de o ură nemărginită, Electra dorește să răzbune moartea tatălui său Agamemnon, pierdut în timpul războiului din Troia. Astfel, pune la cale un plan nebunesc pentru a o ucide pe mama sa, Clitemnestra. Pentru a-și duce planul la bun sfârșit, Electra îl așteaptă pe fratele său Oreste, care se află in exil. Când sosește, Oreste o ajută pe sora-sa să își ducă răzbunarea la final.

Imediat după crimă, Oreste mărturisește că a fost îndemnat de zeul Apollo și că nu și-ar fi dorit să săvârșească o astfel de faptă. Scrierea lui Sofocle se axează pe imaginea Electrei și pe relația acesteia cu ceilalți participanți la acțiune. Cartea este compusă într-o manieră incredibilă și atinge note dramatice înalte. Oreste apare ca fiind cel care a săvârșit crima, dar în spatele actului este firea draconică a Electrei. Portretul acesteia este creat într-o notă dură, este plin de energie și dominat de nuanțe ciudate, pline de mister și nebunie. Drama femeii, răzbunarea care o urmărește contant sunt elementele cele mai pregnante ale lucrării, iar Sofocle face din tragedia sa o adevărată operă de artă. Secole mai târziu, aceasta este adaptată pentru marile scene ale lumii, este tradusă și răspândită pretutindeni. Astăzi, lucrarea poate fi găsită în marile biblioteci ale lumii, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1965), Univers (1971), Minerva (1010).