St. O. Iosif - Poezii
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Volumul “Poezii”, de Ștefan Octavian Iosif, a apărut în anul 1902, la editura Librăriei Socec&Comp. din București, fiind al patrulea volum din palmaresul literar al autorului, care a scris o poezie foarte apropiată sentimental, plină de dor și melancolie, dar și nostalgie și reverie, fiind din acest punct de vedere plasat între scrierile altor doi mari poeți, ca George Coșbuc sau Octavian Goga, care au scris o poezie plină de patos, însă, mai puțin sentimentală, din acest punct de vedere, Iosif fiind mai nuanțat în exprimarea romantică.
Printre alte edituri care au publicat volumul, putem aminti de editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1944, în format cartonat, editura Minerva, din colecția Patrimoniu, 1983, în format broșat, editura Ion Creangă, din colecția Biblioteca Școlarului, 1984, în format broșat sau editura Ștefan, 2002, în format broșat.
Ștefan Octavian Iosif s-a născut la data de 11 octombrie 1875, în Brașov, Imperiul Austro-Ungar, fiind un însemnat poet, traducător și lingvist român, unul dintre întemeietorii “Societății Scriitorilor Români”.
Acesta copilărește în orașul natal, Brașov, fiind atras de literatură încă de mic, datorită faptului că tatăl acestuia era directorul gimnaziului român din Șcheii Brașovului, acesta având parte din acest punct de vedere de o educație exemplară. Urmează cursurile primare în Brașov, iar cele gimnaziale la București și Sibiu, obținând diploma de Bacalaureat în anul 1895. Mai târziu se înscrie la “Facultatea de Litere și Filosofie” din București, însă nu reușește să termine și să obțină diploma de licență deși se înscrie și a doua oară, în anul 1903.
Debutul literar are loc în anul 1892 când publică o poezie în “Revista școalei”, din Craiova, mai târziu lucrând ca și copist sau redactor la revista “Sămănătorul”.
Debutează în volum în anul 1897, cu volumul de poezii “Versuri”, oferind o nouă perspectivă literară în ramura simbolistă din România, iar printre alte opere publicate de autor, putem aminti de “Patriarhale”, 1901, “Romanțe din Heine”, 1901, “Din zile mari”, 1905, sau “Cântece”, 1912.
Volumul “Poezii”, de Ștefan Octavian Iosif reprezintă un volum de referință în literatura română, fiind din acest punct de vedere un volum în care scriitorul oferă publicului o poezie ușor de înțeles și de asimilat, neavând acea capacitate de comprehensiune pe care o poezie o etalează în fața unui critic literar sau a unui cititor care dorește o adâncire a unui mesaj în versuri.
Ștefan Octavian Iosif a reușit să facă o tranziție eficientă și între poezia eminesciană și simbolism, având aici o altă viziune mai nouă asupra sentimentelor, chiar dacă nu oferă opacitatea necesară într-o oarecare măsură în percepția versurilor.
Pe de altă parte, vorbind de alți scriitori din Transilvania, Iosif se axează și el, ca și Octavian Goga pe problemele cu care se confruntă țăranul ardelean, acesta rezonând cu problemele acestora, iar, atunci când părăsește glia sa natală, are un sentiment de vinovăție față de tot ceea ce înseamnă Ardealul, care l-a dat literaturii Române, oferind mai multe poezii în care se remarcă tulburarea din mesajul poetic, oferind din acest punct de vedere un mesaj către cei tineri pentru a lupta ca niște patrioți pentru schimbarea destinului potrivnic.
Volumul în speță oferă poezii variate închinate ostașilor români sau domnitorilor viteji care au luptat împotriva cotropitorilor (“Cântecul despre preafericită izbândă de la Podul-Înalt”), unde acesta oferă o adevărată narațiune în versuri a marei lupte de la Podu-Înalt, oferind, pe de altă parte în volum și o scrisoare în versuri lui Octavian Goga, cel care venea din urmă și ducea mai departe mesajul poetic în Transilvania, oferindu-i un mesaj clar în finalul poeziei “Scrisoare lui Goga”: (“Rămâi tu dar acolo unde ești,/ Să-mbărbătezi și să măngâi poporul.../Tu ai să lupți, tu ai să biruiești/Și-n cântecele tale-i viitorul.”).
Cele mai multe poezii din volum sunt adevărate pasteluri închinate naturii, în care autorul adaugă o sensibilitate marcantă, o sensibilitate și o expresie artistică demnă de mari poeți naturaliști și sămănătoriști, cum este cazul poeziei “Cântec de primăvară”, unde autorul oferă o perspectivă nouă a sufletului care iese din hibernare (“Ca zăpada care piere/După veacul iernii greu,/ Piei și tu de-acum, durere,/ Iarna sufletului meu!”).
Acesta scrie de asemenea și o poezie închinată lui Horia pentru vitejia de care acesta a dat dovadă, marcând în poezia “Gorunul lui Horia”, aspecte pline de dârzenie din viața conducătorului răscoalei din 1784 (“Străjer străvechi și plin de bărbăție,/Gorunul uriaș spre ceruri cată.../La umbra lui, pe-o noapte-ntunecată,/Trei căpitani și-au fost jurat frăție”).
Poeziile lui Iosif rămân adevărate icoane ale unor momente din trecutul nostru, tratând aspecte de vitejie din trecutul domnitorilor, precum și aspecte sentimentale legate de glia natală sau de persoanele dragi pe care acesta le deplânge, fiind veșnic marcat de Ardealul natal.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro