Despre St. O. Iosif
Stefan Octavian Iosif (n. 11 octombrie 1875, Brasov - d. 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost poet, prozator, publicist, dramaturg, traducator si cititor de reviste. Este cel de-al cincilea copil in familia profesorului Stefan Iosif si a Paraschivei (nascuta Mihalteanu). In 1881 este inscris la o scoala de fete, deoarece era mai aproape de casa. In 1885 este inscris la Gimnaziul mare public roman, cu un pronuntat caracter umanistic. Stapanirea limbilor latina, franceza si maghiara avea sa-i priasca. A urmat studiile liceale la Brasov si Sibiu, iar in 1891 se transfera la liceul particular Lumina din Bucuresti. In 1895 isi ia bacalaureatul si se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, fara a ajunge totusi sa-si ia licenta.
Publica poezii si traduceri in Viata (condusa de A. Vlahuta si A. Urechia) si in Gazeta sateanului. In 1896 este copist la Ministerul Domeniilor, apoi secretar al lui Ion Luca Caragiale. Are activitate intensa la revista Epoca literara, fiind corector si publicand poezii proprii si numeroase traduceri. Publica prima sa carte de traduceri, Apostolul si alte poezii. In 1898, poetul participa la infiintarea revistei Floare-albastra. In anul 1900 se afla la Paris pentru studii si face cunostinta cu Dimitrie Anghel. Se dedica in intregime scrisului, poezii originale si traduceri din Heine. In 1901 ii apare cartea Patriarhale, publica volumul Romante si cantece si este redactor la revista Samanatorul, colaborand la fiecare numar. Anul urmator ii apare volumul Poezii, decorat cu medalia Bene Merenti. Dupa retragerea lui Vlahuta si Cosbuc de la conducerea revistei Samanatorul, Iosif si Anghel ajung in fruntea acestei publicatii. In 1905 apare poemul Din zile mari. In 1906 tipareste volumul de poezii originale Credinte si, in colaborare cu D. Anghel, culegerea de traduceri din H. Ibsen, Poezii. In 1909, Iosif si D. Anghel scriu poemul dramatic Carmen saeculare, reprezentat la Teatrul National din Bucuresti.
Se numara printre initiatorii infiintarii Societatii Scriitorilor Romani (1909) si este membru in comitet pana in 1911. Impreuna cu Sadoveanu, Anghel si Ilarie Chendi editeaza si scrie revista Cumpana. Poetul si-a mai semnat opera si cu pseudonimul M. Petru, M. Patru si Iosif Darie. Fiind un traducator de exceptie, a contribuit la creatii de importanta deosebita ale lui Goethe, Schiller, Heine, R. Wagner, Petofi, Arany.