Stefan Agopian - Tache de catifea

Ștefan Agopian s-a născut pe 16 iunie 1947 la București, unde a urmat liceul Iulia Hașdeu și apoi facultatea de chimie din cadrul Universității. În această perioadă începe să scrie și datorită sau din cauza pasiunii este exmatriculat din cauza absențelor. Provenea dintr-o familie modestă așa că a trebuit să se angajeze și el pentru a se întreține. Începe să dea meditații și reușește să publice volumul "În după amiaza aceea" dar nu durează mult până ce va fi retras de pe piață din cauza volumului lui Ceaușescu publicat în același an. Îi cunoaște pe Valeriu Pantazi si Iolanda Malamen ce îi vor fi prieteni apropiați și cei ce îl vor introduce în partea artistică a Bucureștiului. În 1971 ajunge la Alexandru Pantazi, o veche cunoștință de familie, ce era director al editurii Cartea Românească. Acesta îi publică primul roman oficial care nu va avea succes din păcate. A lucrat la ISPIF ca desenator tehnic apoi ca tehnician iar din 1975 devine redactor la publicațiile Luceafărul și România Literară. De aici incepe de fapt drumul său pentru că așa a ajuns să aibă nenumărate oportunități în carieră și în sfârșit să scrie și să publice ce dorește după revoluție. Din păcate nu a fost premiat pentru cariera sa însă a lăsat în urmă romane precum Fric, Manualul întâmplărilor sau Însemnări din Sodoma.

Romanul "Tache de catifea" a fost publicat pentru prima dată la editura Cartea Românească în 1981, ediție ce va fi urmată de 100+1 Gramar în 1999 și Polirom în 2004 și 2012.

Literatura română a început în sfârșit să se modernizeze. Cum a făcut asta? Prin introducerea motivelor science fiction și prin crearea unor personaje greu de uitat. Într-adevăr, nici Ion sau Otilia nu sunt lăsați în trecut, însă acum vorbim despre ceva mai complex, mai interesant și mai apropiat de generația noastră. Totul începe în Câmpia Olteniei unde au loc evenimente stranii. Binele și Raul plutește printre țărani, obiectele încep să prindă viață și cu toții își pot schimba forma. Tache, boier Lapai și Piticul decid să se alăture revoluției lui Tudor de la București însă drumul lor merge pe alte cărări. Chiar și ei ajung să meargă pe alte cărări pentru că își încearcă norocul în toate hanurile și ajung victime în planul lui Mamona cel Tânăr. Anii '50 ne sunt descriși în detaliu fiindcă a fost o perioadă importantă a țării noastre, și de aici se deduce și realismul ce în acea vreme era interzis în această formă.