Despre Stefan Pascu
La 14 octombrie 1914, in localitatea Apahida (judetul Cluj), se nastea Stefan Pascu, istoric eminent, decan si rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Fiind perioada Primului Razboi Mondial, tatal sau a fost incorporat in armata austro-ungara si trimis pe front, unde a cazut in luptele grele din Galitia, lasandu-l orfan la varsta de doi ani.
A urmat cursurile primare ale Scolii din Apahida, care astazi ii poarta numele, dupa care s-a inscris la Gimnaziul Constantin Angelescu din Cluj (1926-1930). Fiind un tanar dotat, Pascu a perseverat si a parcurs cursurile secundare la Liceul Petru Maior din Gherla. Mai departe a urmat studiile universitare la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii Daciei Superioare (1934-1938). In iunie 1938 si-a sustinut teza de licenta la specialitatea Istoria romanilor, Istorie universala si Geografie, cu mentiunea magna cum laude.
Intre 1939-1942 a devenit membru al Academiei Romane din Roma. In anul 1942 a obtinut doctoratul in istorie si filosofie. Istoricul a fost si cursant la Scoala de paleografie, diplomatica si arhivistica de pe langa Vatican (1940-1942). La intoarcerea in tara, la Bucuresti, a publicat prima sa sinteza, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944, precum si teza de doctorat Petru Cercel si Tara Romaneasca la sfarsitul secolului al XVI-lea, Sibiu, 1944. A publicat numeroase lucrari istorice (precum Voievodatul Transilvaniei), studii si articole.
In anul 1944 a facut parte din Comisia constituita de catre conducerea Universitatii. Situatia fiind tulbure, in timpul administratiei militare sovietice in Transilvania de Nord, membrii comisiei au fost evacuati. S-a adaptat insa conditiilor si a fost pe rand asistent, sef de lucrari, conferentiar, si profesor suplinitor, timp in care a indeplinit si functia de inlocuitor de decan al Facultatii de Istorie (1943 – 1952).
Alta perioada nefericita a inceput de la reforma invatamantului din anul 1948, cand s-a procedat la epurarea cadrelor didactice “nesigure sau ostile”. Drept urmare, printre marii profesori ai vremii din Universitate, profesorul a fost, de asemenea, indepartat de la Catedra si Institutul de Istorie. Aceasta perioada a durat pana in 1956, timp in care a lucrat ca zilier la Institutul de Istorie, umilit si remunerat cu un salariu inacceptabil de mic.
Dupa ce a fost depasita cea mai crancena perioada stalinista, lucrurile s-au indreptat, iar in anul 1956 a fost reintegrat in calitate de conferentiar. Totodata a fost numit director adjunct al Institutului de Istorie si Arheologie. In 1960 a fost promovat in profesor universitar, iar dupa doi ani a fost ales decan al Facultatii de Istorie si Filosofie. In 1973 a fost numit si director al Institutului de Istorie si Arheologie, pentru care a coordonat alcatuirea marilor colectii de documente. In anul 1974 a fost ales membru al Academiei Romane, unde a devenit presedintele sectiei de Stiinte Istorice (1974 - 1998).
In 1968, anul in care toate abuzurile regimului comunist din perioada lui Gheorghe Gh. Dej si Alexandru Draghici au inceput sa se divulge, istoricul a publicat cartea „Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Incununarea ideii, a tendintelor si a luptelor de unitate a poporului roman”, care i-a adus un binemeritat prestigiu. Aceasta cercetare o va relua mai tarziu intr-o forma mai ampla, sub titlul Faurirea statului national unitar roman – 1918. Tot in anul 1968 a fost ales rector.
Ilustrul istoric a mai detinut functii importante precum: om de stiinta emerit (1970), presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si al Comisiei Internationale de Demografie Istorica (1975-1985). La 2 noiembrie 1998 istoricul academician s-a stins din viata, lasand in urma o imagine de savant patriot ce s-a daruit studiului istoriei nationale.
Opera: Istoria Transilvaniei (1944); Culegere de texte pentru istoria Romaniei; Istoria Transilvaniei (1944); Rascoale taranesti in Transilvania (1947); Razboiul taranilor din 1784 sub conducerea lui Horea, Closca si Crisan (1957); Formarea Natiunii Romane (1967); Marea Adunare de la Alba-Iulia (1968); Voievodatul Transilvaniei - 4 vol. (1971-1989); Mihai Viteazul. Unirea si centralizarea Tarilor Romane (1973); Ce este Transilvania? (1983); The making of the Romanian unitary national state (1988); Istoricul Academiei Romane. 125 de ani de la infiintare (1992).