Stefan Zweig - Joseph Fouche

Maria Stuart, Magellan sau Maria Antoaneta sunt doar trei dintre zecile de personalități cărora Stefan Zweig le-a scris biografiile. Născut pe 28 noiembrie 1871 la Viena, a studiat în orașul său până la primirea diplomei de doctorat în filosofie și aici s-a și căsătorit de două ori. Pe la 30 de ani începe să scrie diverse teze și articole iar apogeul carierei sale are loc intre anii '20 și '30 când deja îl ajunsese din urmă pe Herman Hesse. Provenind dintr-o familie din înalta societate, a avut parte de marketing la nivel internațional, ca să o spunem în termeni actuali, și așa a ajuns să fie tradus în peste 30 de limbi. În 1940, din cauza regimului nazist, emigrează în Anglia, Statele Unite și în final în Brazilia, dar călătoria nu a fost una prielnică pentru că tot timpul s-a gândit la situația familiei sale din Europa. Plin de stres și oboseală începe să fie singuratic, să își ignore soția și să scrie scrisori pentru prietenii lui zi și noapte. La vârsta de 60 de ani decide să își pună capăt vieții singur dar nu înainte de a lăsa un bilet de adio în care să spună că o cauză principală a faptei sale a fost distrugerea patriei sale de partidul de la putere.

Biografia "Joseph Fouche" a apărut pentru prima dată în 1929 în limba germană. În limba română apare în 1981 la editura Univers.

Cu toții am auzit de Napoleon sau Mirabeau însă pe lângă acești oameni măreți ce au făcut istorie se află și Joseph Fouche în umbră. De la Revoluție până la Ludovic al XVIII-lea, acesta a avut un rol important în guvern, era consilier dar unul cu două fețe. Nu se știe din ce motive avea o pasiune pentru trădare și pe lângă aceasta și o personalitate greu de combătut, astfel că s-a dorit a fi ucis cu ghilotina. Pe la spatele lui Napoleon Fouche a conspirat cu guvernul britanic și prins fiind a spus doar că nu este de acord cu majestatea sa. Era foarte radical, la comanda să au fost omorâți sute de oameni cu tunul în Lyon, oameni uneori nevinovați dar nu se putea trece peste porunca sa. Zweig reușește să ne descrie viața sa într-un mod alert, nu ca toate descrierile plictisitoare cu zeci de detalii inutile. Perioadele de timp se condensează în capitole scurte iar asta face totul să fie o poveste a unui om ce a dus o viață plină de provocări. Se află la un moment dat că Fouche a comandat moartea regelui cu 20 de ani în urmă și cum timpul nu contează, este exclus din monarhie. Este exilat, batjocorit și din puterea sa nu mai rămâne decât speranța că mâine nu îi va fi ultima zi.