Stefan Zweig - Suflete zbuciumate
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Vezi detalii
Stefan Zweig - Trei maestri: Balzac, Dickens, Dostoievski (aprox. 1930)
IN STOC
Pret: 
Romanul “Suflete zbuciumate”, “Ungeduld des Herzens”, în limba germană, de Stefan Zweig a apărut în anul 1939, la editura S. Fischer Verlag, din Germania, fiind un roman psihologic, care îmbină o suită de coordonate prezente în secolul XX, și anume obsesismul dus până la extrem, precum și artificialitatea pregnantă prezentă în acea epocă în interiorul petrecerilor boeme.
În România, romanul apare în anul 1945, la editura librăriei Socec, numindu-se pe atunci “Neliniștea inimii” sau “Inimi neliniștite”, după o traducere realizată de Liviu M. Teodoru.
Printre cele mai importante edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura pentru Literatură Universală, 1968, în format cartonat, cu supracopertă, editura Eminescu, din colecția Romanul de dragoste, 1972, în format cartonat, editura Marc, 1992, în format broșat sau editura Rao, 2006, în format cartonat, cu supracopertă.
Stefan Zweig s-a născut la data de 28 noiembrie 1881, în Viena, Austro-Ungaria, pe atunci, fiind un însemnat jurnalist, scriitor și biograf austriac de origine evreiască, astăzi fiind considerat cel mai cunoscut și citit scriitor de limbă germană, alături de Hermann Hesse.
Stefan crește într-o familie de evrei înstăriți din Viena, având parte de o educație aleasă. După ce termină studiile elementare, se înscrie la Gymnasium Wasagasse, liceu pe care îl termină în anul 1899.
Urmează cursurile Universității din Viena, alegând latura filosofică, însă este atras mai mult de scris, dat fiind faptul că nu frecventează cursurile facultății, alegând să lucreze ca redactor la publicația vieneză “Neue Freie Presse”.
Primele scrieri apar în anul 1897, sub formă de poezii, în diverse reviste din acea perioadă, iar prima operă publicată apare în anul 1901, sub numele de “Silberne Saiten”, volum de poezii.
În anii de dinaintea Primului Război Mondial, călătorește mult în Asia și America, fiind un spirit liber și burghez.
După război, se mută la Salzburg, fiind un opozant al nazismului, acest lucru făcându-l să meargă în exil câțiva ani în Brazilia, acolo unde se sinucide în iarna anului 1942, alături de soția sa.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Marie Antoinette - Portretul unui caracter mediocru”, 1932, “Magellan”, 1938, “Brazilia. O țară a viitorului”, 1941 sau “Jucătorul de șah”, 1942.
Romanul “Suflete zbuciumate”, de Stefan Zweig, prezintă o poveste dramatică, schițată pe o psihologie socială a secolului al XX-lea, îmbinând aspectele gloriei de fațadă, combinate cu aspectele decăderii interioare ale sufletului.
Acțiunea îl plasează în prim plan pe personajul Anton Hofmiller, un anume ofițer din divizia de cavalerie austro-ungară, care merge la o petrecere fastuoasă, invitat fiind de un bogat magnat din domeniul industriei, pe nume Lajos von Kekesfalva.
Acesta, după ce se lasă atras în aburii alcoolului, alege să o invite la dans pe Edith, fiica de doar optsprezece ani a magnatului Lajos von Kekesfalva, însă află imediat că aceasta suferă de o paralizie lombară, iar Anton se vede într-o situație rușinoasă, alegând să părăsească locația.
Anton află toate detaliile despre viața lui Edith, din partea Ilonei, nepoata baronului și verișoara acesteia, trecând printr-o experiență interioară terifiantă, acesta ducând o viață bazată pe compasiune, dat fiind faptul că trăia în slujba semenilor în această viață plină de reguli, cum este cea cazonă.
Acesta alege să îi trimită o scrisoare în care își cere iertatre pentru ieșirea pe care a avut-o și îi trimite un buchet de flori.
În scurt timp vizitele lui Anton devin regulate la reședința baronului, iar Edith se îndrăgostește iremediabil de acesta, trecând prin mai multe etape de emoție interioară și frustrare, însă cel care se închide cel mai mult în el și este ghidat de părerile celorlalți este Anton, care devine o creație a unui ventriloc suprem care îl ghidează după propriile lui gânduri interioare.
Finalul este unul tragic, un final care adună din două tipuri de frustrări interioare un element comun, acel element al iubirii imposibile, care duce la tragism atunci când impulsurile de moment și bârfele societății ajung să se anuleze reciproc, creând în sufletul lui Anton un vulcan încins care nu are puterea să erupă.
Romanul a fost ecranizat în anul 1946, fiind regizat de Maurice Elvey și avându-i în rolurile principale pe actorii Albert Lieven, în rolul lui Anton și pe Lilli Palmer, în rolul baronesei Edith.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro