Despre Stendhal
Stendhal s-a nascut in anul 1783 in orasul francez Grenoble, adevaratul sau nume fiind Marie-Henri Beyle. Si-a displacut tatal si a jelit-o pe mama sa pe care o iubea foarte mult, dar care a murit cand el avea doar 7 ani. Scoala a facut-o in Grenoble, iar in 1799 a venit la Paris unde a intrat sub protectia unei rude care era un ofiter important in armata lui Napoleon. Aici i s-au oferit multiple oportunitati de munca de birou, la care era inadaptat.
In 1800, tot sub patronajul rudei sale, pleaca in Italia pentru a se inrola in armata, unde petrece 2 ani, remarcandu-se ca un bun soldat. Se intoarce la Paris pentru a incepe studiile, dar in 1806 reintra in armata insotindu-l pe Napoleon - pe care il adora, asa cum va mentiona mai tarziu in lucrarile sale autobiografice - la Berlin, Viena si mai tarziu in Rusia, unde a asistat la incendierea Moscovei si a indurat ororile si greutatile retragerii. In 1814 caderea lui Napoleon il face sa se retraga in Italia, la Milano, unde va sta pana in 1821. Stendhale indragosteste de Italia, vazand-o ca pe o tara mai sincera si mai plina de pasiune decat Franta restauratiei, in care oamenii inca mai erau capabili sa dispere din pricina dragostei. Aici va scrie biografii si lucrari de critica literara. Printre cartile acestea se numara: Vietile lui Haydn, Mozart si Metastatio. Tot in aceasta perioada va scrie De l’amour (Despre dragoste), o lucrare ce analizeaza din perspectiva psihologica fenomenul iubirii, si Racine si Shakespeare.
In Milano se indragosteste de Mathilde, contesa Dembowska, insa dragostea nu-i este impartasita. Aceasta relatie devine inspiratia lucrarii Despre dragoste. In 1830 obtine un post de consul la Triest, dar este nevoit sa se mute ca si consul la Civitavechhia atunci cand Metternich nu a fost de acord cu numirea sa in Triest. Tot in acest an scrie Rosu si Negru, una din capodoperele literaturii universale, roman care insa nu a fost primit cu entuziasm de critica vremii. In 1839 publica Manastirea din Parma; nici ea nu a fost apreciata la vremea sa. Ambele sunt caracterizate printr-o acuta analiza psihologica a personajelor plasate intr-o fresca sociala descrisa cu acuratete, Stendhal fiind numit mai tarziu de Nietzsche drept ultimul mare psiholog al Frantei. Este considerat de asemenea precursorul realismului in literatura.
Stendhal a scris cu foarte multe pseudonime, numarul lor se ridica la mai mult de o suta. In scrisorile sale obisnuia sa dea nume noi prietenilor sai. Prosper Merimee, un apropiat al sau, spunea ca nu scria niciodata o scrisoare fara sa foloseasca un pseudonim. Moare in martie 1942. Este inmormantat la Cimitirul Montmaitre din Paris.