Istoric britanic care se numara printre cele mai eminente personalitati ale Medievisticii si Bizantinologiei britanice din secolul XX. Numele sau intreg este James Cochran Stevenson Runciman; s-a nascut in 1903, in Northumberland. A fost al doilea fiu al lui Walter Runciman, primul viconte Runciman de Doxford, si al lui Hilda Runciman, vicontesa Runciman de Doxford.

De-a lungul vietii sale lungi a stapanit un numar impresionant de limbi straine, astfel incat, cand scria despre Orientul Mijlociu, s-a bazat nu numai pe relatari in latina, in greaca si in limbile occidentale, ci a consultat si araba, turca, persana, ebraica, siriaca, armeana si georgiana.

In 1921 a intrat la Trinity College, Cambridge, si a studiat sub indrumarea lui John Bagnell Bury. La inceput, Bury a incercat sa-l indeparteze; apoi, cand Runciman a mentionat ca stie sa citeasca in limba rusa, Bury i-a dat un teanc de articole in bulgara pe care sa le editeze si astfel a inceput relatia lor. Astfel, in urma eforturilor sale de studiu asupra Imperiului Bizantin, in anul 1927 a primit o bursa la Trinity. Din anii 1930 a inceput sa scrie studiile istorice pentru care este renumit, inclusiv o trilogie monumentala intitulata A History of the Crusades (1951-1954).

Odata intrat in posesia unei mari mosteniri de la bunicul sau, a inceput sa calatoreasca pe scara larga. Astfel, o mare parte a vietii sale a fost un savant independent, traind din mijloace private. A continuat sa fie atasat de presa la Legatia Britanica din capitala Bulgariei, Sofia, in 1940 si la Ambasada Marii Britanii la Cairo in 1941. Intre 1942 - 1945 a fost profesor de arta si istorie bizantina la Universitatea din Istanbul, in Turcia, unde a inceput cercetarile asupra cruciadelor care aveau sa duca la cea mai cunoscuta lucrare a sa, A hystory of the Crusades (Istoria cruciadelor, trei volume aparute in 1951, 1952 si 1954). Timp de doi ani a fost reprezentant la Atena al British Council.

In viata sa personala, Runciman a fost un englez excentric de moda veche, cunoscut, printre altele, ca estet, povestitor si entuziast al ocultismului. Runciman era homosexual. Exista putine dovezi ale unui partener pe termen lung, dar Runciman s-a laudat cu o serie de intalniri sexuale ocazionale. Cu toate acestea, Runciman a fost discret in ceea ce priveste homosexualitatea sa, partial poate din cauza sentimentului ca homosexualitatea era „o ofensa incontestabila impotriva lui Dumnezeu”. Runciman a simtit, de asemenea, ca sexualitatea lui l-a tras inapoi in cariera; nu s-a casatorit niciodata. Steven Runciman a murit la varsta de 97 de ani, in Radway, Warwickshire. In 1957 a fost ales membru al Academiei Britanice. De altfel, a fost numit cavaler in Lista onorurilor de Anul Nou din 1958 si numit Companion of Honor in 1984.

Opera: The Emperor Romanus Lecapenus and His Reign (1929); A History of the First Bulgarian Empire (London, 1930); The Medieval Manichee: A Study of the Christian Dualist Heresy (1947); A History of the Crusades, vol. 1: The First Crusade and the Foundation of the Kingdom of Jerusalem (1951, editia in limba romana - Cruciada I si intemeierea Regatului Ierusalimului, 2014); vol. 2: The Kingdom of Jerusalem and the Frankish East (1952, Regatul Ierusalimului si Orientul Latin, 1100-1187 - 2015 ); vol. 3: The Kingdom of Acre and the Later Crusades (1954); The Eastern Schism: A Study of the Papacy and the Eastern Churches during the 11th and 12th Centuries (1955). The Fall of Constantinople, 1453 (1965, in limba romana Caderea Constantinopolului, editia Enciclopedica, editia a II-a, 1991, editia a III-a, 2011); The Last Byzantine Renaissance (1970); Byzantine Style and Civilization (1975); The Byzantine Theocracy (1977, editia in limba romana - Teocratia bizantina, 2012); Mistra: Byzantine Capital of the Peloponnese (1980); A Traveller's Alphabet. Partial Memoirs (1991).