Suetonius - Doisprezece cezari

Lucrarea biografică “Cei doisprezece cezari”, “De vita Caesarum”, în limba latină, de Gaius Suetonius Tranquillus, a apărut în anul 121 d.Hr, fiind una dintre cele mai cunoscute opere ale istoricului roman, acesta realizând o descriere amplă a imperiului, care trece prin mai multe schimbări, însă realizează și o complexă descriere îndreptată înspre Iulius Caesar, cel care este prezentat ca un adevărat războinic, reușind să cucerească Galia și alte teritorii importante.

Lucrarea lui Suetonius a dăinuit încă din antichitate și este astăzi una dintre cele mai complexe scrieri despre Imperiul Roman, în care se vorbește în ritm intens despre istorie, inedit și opinii venite în urma zvonurilor care apăreau la tot pasul în cuprinsul imperiului. Astfel lucrarea ajunge să fie mai importantă din punct de vedere al bârfelor și al detaliilor inedite, decât din punct de vedere istoric, căci detaliile istorice au mai fost prezentate și în cuprinsul altor lucrări, de-a lungul timpului.

În România, lucrarea apare în anul 1958, la editura Științifică, în format cartonat și broșat, iar printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Rao, din colecția Rao Clasic, 1998, în format broșat sau editura 100+1 Gramar, din colecția Sinteze, Documente, Eseuri, 2005, în format broșat.

Gaius Suetonius Tranquillus, pe numele său complet, s-a născut, după cum reiese din remarcile desprinse din opera sa, în anul 69 d.Hr, în orașul antic Hippo Regius, plasat astăzi în nordul Africii, pe teritoriul Algeriei, fiind un însemnat istoric antic, cel care reușește să scrie opere vaste despre începutul erei imperiale din Imperiul Roman.

De mic, are parte de o educație importantă, părinții acestuia având un statut important în societate, astfel că, Suetonius, învață în cadrul unor școli de retorică de vază din Roma.

De-a lungul tinereții, se desprind mai multe informații legate de viața acestuia, astfel că, Plinius cel Tânăr, vorbește despre aplecarea acestuia spre studiu, fiind un tânăr liniștit, studios și dedicat scrisului. Acesta a avut mai multe funcții importante de-a lungul timpului, astfel că, a fost secretar în cadrul arhivelor imperiale, pe vremea lui Traian, iar pe vremea lui Hadrian, chiar secretar al împăratului.

Este cunoscut pentru îndeletnicirile acestuia îndreptate înspre oratorie și scris, iar, printre alte opere importante, unele din ele nedescoperite, putem aminti de “De Viris Illustribus”, “Despre bărbați celebri”, “De Poetis”,”Viețile poeților” sau “Peri ton par 'Hellesi paidion”, “Jocuri grecești”.

Lucrarea biografică “Cei doisprezece cezari” de Suetonius reprezintă, folosind alte cuvinte, poate începuturile în ceea ce privește arta exagerării sau a senzaționalului, căci, chiar dacă autorul realizează și o vastă descriere a unor personalități din acea epocă, ajunge să ofere și multe bârfe legate de împărații din Roma antică, acesta fiind privilegiat în ceea ce privește accesul la informații importante venite dinspre arhivele imperiului sau dinspre Senat.

Lucrarea lui Suetonius oferă informații valoroase despre împărații romani, de la moștenirea acestora, la aspectul fizic sau obiceiurile și ticurile acestora, până la importanta carieră politică pe care o dezvoltă în cadrul imperiului. Opera scrisă în vremea lui Hadrian, face o complexă biografie colectivă și pestriță, îndreptată înspre doisprezece lideri ai imperiului Roman, printre aceștia, putem aminti de Caligula, Augustus, Tiberius, Claudius, Galba, Nero, Vespasian, Titus, Otho, Vitellius, Dominițian și bineînțeles Iulius Cezar, din biografia acestuia lipsind câteva capitole.

Fiecare figură de împărat prezentată în cuprinsul lucrării, are parte de un tipar prestabilit, astfel că, cei doisprezece cezari, dunt caracterizați din punct de vedere fizic, apoi din punct de vedere prevestitor, familial și al istoriei acestuia, citatele fiind și ele detalii de referință în creionarea unui document de o importanță deosebită.

Pe de altă parte, Suetonius, relatează și despre episoadele epileptice prin care Iulius Cezar trece de-a lungul timpului, acesta preluând relatări din scrieri mai vechi, scrieri la care acesta avea acces, totul fiind adăugat cu foarte mare atenție, în cuprinsul acestei lucrări care a dăinuit mii de ani și care va rămâne la fel de importantă și de acum înainte.