Romanul “Camarazi de front”, “Frontkammerater”, în limba daneză, de Sven Hassel, a apărut în anul 1960, la editura Grafisk Forlag din Copenhaga, iar varianta în limba engleză, a apărut opt ani mai târziu în Marea Birtanie, la editura Corgi.
“Camarazi de front” reprezintă una dintre numeroasele cărți de război scrise de Sven Hassel, care a fost marcat de experiențele trăite pe frontul de luptă și a dorit să împărtășească cititorilor experiențele acestea. Însă nu există suficiente argumente care să susțină că Hassel a trăit cu adevărat pe propria piele evenimentele prezentate în romane, fiind publicate date contradictorii de-a lungul vremii din partea jurnaliștilor dornici de afirmare.
În România, romanul apare la începutul anilor ’90, fiind publicat de editura Nemira și făcând parte din colecția Comando, 1992, 1994, 2014. Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Câinii Războiului, 2000, în format broșat, editura Lucman, 2007, în format broșat sau editura Adevărul Holding, 2009, în format cartonat.
Sven Hassel, pe numele său adevărat, Børge Willy Redsted Pedersen, s-a născut la data de 19 aprilie 1917 în localitatea Frederiksborg Amt, din regiunea Hovedstaden din Danemarca, fiind un scriitor renumit de romane de război, care și-a creionat acțiunea și personajele în urma experienței de soldat în cel de-al Doilea Război Mondial. Tânărul Sven copilărește în orașul natal într-o familie de muncitori, fiind, încă de la vârsta de 14 ani atras de armată și făcând parte din marina comercială. Din anul 1937, pleacă în Germania și se înrolează ca voluntar în armată, reușind să lupte pe aproape toate fronturile în cadrul Regimentului 2 de Cavalerie. Începe să scrie după ce se eliberează în anul 1949, prima lui carte fiind “Legiunea blestemaților”, publicată în anul 1953.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Blindatele morții”, 1958, “Batalion de marș”, 1962, “Gestapo”, 1963, “Monte Cassino”, 1963, “Lichidați Parisul”, 1967 sau “Curtea marțială”, 1979.
Romanul “Camarazi de front”, de Sven Hassel reprezintă o altă părticică din poveștile de front surprinse de binecunoscutul scriitor danez, care s-a plasat în prim planul acțiunii operelor, narațiunea fiind la persoana I și astfel romanul a căpătat un aer autobiografic.
Chiar dacă tehnica de narare îl poate plasa pe Hassel la cârma acțiunii, ca cel care a trăit toate ororile războiului, romanele acestuia sunt considerate pseudo-autobiografice, tocmai datorită faptului că multe dintre episoade sunt imaginate de autor.
Povestea se derulează, nu pe front, cum am fi tentați să spunem, ci în spatele acestuia, în timpul bombardamentelor cu rachete V2 sau a raidurilor Luftwaffe (Forțele Aeriene Germane) asupra unor orașe din Marea Britanie.
Pe de altă parte este prezentată și ofensiva venită ca o replică a Forțelor Aeriene Britanice (RAF) asupra orașelor germane. Sunt prezentați camarazii lui Hassel, care, în mare parte trăiau pe paturile de spital, fiind prezentate, pe lângă imaginile terorii și a ofensivei neîntrerupte, și povești venite din spatele tranșeelor, povești civile în care se face trimitere la transformarea unor personaje în mașini de luptă pe front.
Multe dintre personajele romanului lui Hassel, reapar și în alte cărți, fiind prezentate povești din luptă, detalii readaptate de Hassel și puse pe foaie în stilul remarcabil cu care a fost înzestrat acesta.
Pe de altă parte se prezintă și direcția în care se îndrepta Germania în acea perioadă și imaginea conturată de SS, acea dorință ascunsă de a face o revoluție și a răsturna regimul creat de Hitler, dar și stăpânirea din partea acestora, dat fiind faptul că represiunile din partea naziștilor, în cazul în care un soldat din SS era prins erau foarte dure, aceștia fiind trimiși în lagăre, judecați în lipsă sau uciși.
Nu exista printre tranșee imaginea legii, jandarmii aveau forță deplină, fiind lăsați să ucidă pe oricine, chiar și pe soldații care plecau în permisie.
Toate acțiunile care duceau la uciderea unui membru din SS, aduceau consecințe grave asupra oamenilor nevinovați, povestea în care “Bătrânul”, își ține în frâu camarazii, pentru a nu omorî câțiva membri SS și a nu dezlănțui o furtună și mai mare asupra celor nevinovați, reprezintă un episod de referință.
Pe lângă toate aceste atrocități, rămân visurile oamenilor care gândeau la supraviețuire și la ce va fi după, la copii, la o viață normală și la un drum traversat în pace și libertate.