Tacitus - Opere

Om politic și poate unul dintre cei mai însemnați istorici romani ai Antichității, este considerat părintele latinității și cel mai straniu personaj al acelor vremuri. Nu se cunosc foarte multe aspecte geografice despre acest personaj, însă scrierile sale vor dăinui peste veacuri. La vremea în care dreptatea se făcea cu spada, iar libertățile cetățenilor nu erau întocmai luate în calcul, Tacitus reușește să impresioneze cu puterea sa de convingere și cu determinarea deosebită în sfera culturală. Un deosebit orator, om politic și de cultura, Tacitus începe prin a-și expune public ideile despre trecut și viitor. Cunoscător de greacă și latină, avea să devină rapid preferatul guvernanților, omul lor de nădejde, negociatorul cel mai de preț al Romei și, mai târziu, cel mai înțelept dintre cetățeni. Își începe activitatea istorică în vremurile de glorie ale Romei, sub conducerea împăratului Nerva, și aduce în fața publicului lucrarea „Viața lui Iulius Agricola”, o culegere fascinantă despre geografia Britaniei. Mai târziu, reușește să atragă de partea sa o parte dintre guvernanți și să se remarce cu opera denumită „De la moartea divinului Augustus”, una dintre scrierile sale cele mai de preț. Astfel, Tacitus aduce un elogiu celor mai importanți conducători ai Romei, acordându-i atenție specială lui Augustus.

Scrierile sale sunt autentice, parcă culese dintr-o realitate a Romei pe care nu o cunoaștem și despre care doar am auzit, ori am citit în paginile manualelor de istorie. Nebunia lui Nero îl va șoca pe Tacitus, căruia îi va dedica capitolele întregi. Capacitățile intelectuale ale istoricului vor fi atent analizate secole de-a rândul, iar criticii vor observa înclinația acestuia spre partea psihologică a personajelor sale. Operele gândite de Tacitus sunt rupte din vremurile pe care le-a trăit, ba chiar temeinic documentate și strașnic argumentate.

Nero, Augustus, Nerva ori Tiberius sunt doar câțiva din eroii pe care îi analizează și ni-i expune. Pacea și războiul, dramele unei societăți dominate de fel și fel de frici, crize economice cauzate de avariția guvernanților, drame sociale și o Italie aflată departe de unificare. Sacrul și profanul se întâlnesc în operele lui Tacitus, religia este o chestiune sensibilă și greu de abordat, oamenii sunt mânați de idea conform căreia pedepsele de orice natură provin de la divinitate și nu sunt o consecință a propriilor acțiuni. Dreptatea se face cu spada, duelurile din Florența sunt deja cunoscute în întreaga lume, iar râurile de sânge vărsate pentru cucerirea de noi și noi teritorii vor șiroi pretutindeni.

În operele sale, Tacitus reunește toată grandoarea și mizeria Italiei, toată cruzimea conducătorilor și toată neputința neamului. Cartea va reprezenta obiect de studiu în toate marile universități ale lumii, iar în anticariatul nostru se găsește în ediția de la Editură Științifică (1958).