Vraciul face parte dintr-o dilogie alături de Profesorul Wilczur și demonstrează după mai bine de cincizeci de ani, disponibilitățile unui mare număr de cititori pentru așa-zisa literatură de masă.
Lupta dintre bine și rău, contradicția între realitate și imaginație, între posibilități și aspirații, care au dominat de la început arta, ca și raportul dintre receptor și obiectul artistic, au îndemnat mereu cititorul să caute în literatură viața, să-și proiecteze propria existență în opera literară. Din acest punct de vedere romanele lui Tadeusz Dolega-Mostowicz reprezintă o sursă inepuizabilă de reflecții, cel puțin atâta vreme cât arivismul, carierismul și egoismul vor mai naște drame sociale și morale.
Mediul cel mai populat sub aspect moral este orașul, scriitorul lăsându-se tentat să reînvie o mai veche opoziție între oraș și sat, primul înfățișându-se ca un monstru devorator, al doilea ca o cauză a purității morale.
Profesorul Wilczur face parte din familia eroilor lui Stefan Zeromski, dar în timp ce doctorul Tomasz Judym, erou solitar, era menit să zguduie conștiința contemporanilor, Wilczur se adresează inimilor, oferind, conform convenției literaturii în masă, soluții, deschizând perspectivele unei mutații etice. Asupra unei asemenea literaturi plutește, amenințătoare, melodrama.
Universul construit de scriitorul polonez rămâne dominat de personalitatea statutară a profesorului Rafal Wilczur, ridicată parcă din suferințele tuturor semenilor săi. Wilczur nu este un ideal, un model abstract, ci sinteza unor valori umane, rezultată dintr-o pătrunzătoare și fină investigație în cele mai diferite sfere ale potențialului uman, un personaj care pledează pentru echilibrul dintre rațiune și sentimente.