Despre Teodor Mazilu
Prozator, dramaturg si poet. Nascut la 11 august 1930 si decedat la 18 octombrie 1980, Teodor Mazilu a fost fiul lui Teodor Mazilu, muncitor, si al Mariei (nascuta Muresanu).
Intre anii 1940-1945 a urmat studiile secundare la Liceul Comercial Nicolae Balescu si s-a inscris la Facultatea Muncitoreasca, unde a optat pentru aceeasi forma de invatamant. Mai tarziu se numara printre cursantii Scolii de Literatura M. Eminescu.
A colaborat la Contemporanul, Flacara, Luceafarul, Romania literara. In anul 1946 a publicat placheta de versuri denumita Univers in miniatura, insa debutul sau in poezie a avut loc in paginile revistei Flacara. Intre 1949 - 1956 il gaseam redactor la ziarul Scanteia tineretului, iar mai tarziu, pentru scurt timp, la Gazeta literara.
Adevaratul sau debut s-a produs in anul 1956, cu volumul de schite satirice numit Insectar de buzunar. Acesta a fost urmat de alte volume volume de proza: nuvelele din Galeria palavragiilor, romanele Bariera (1959, imagine notabila a periferiei bucurestene) si Aceste zile si aceste nopti (1962).
In pofida cenzurii din acea perioada, scriitorul a reusit sa-si castige publicul luand in zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. De atunci si-a caştigat existenţa din scris toata viata.
Pe langa activitatea sa de prozator, dramaturg si poet, Teodor Mazilu a tradus, in colaborare, din Massimo Azeglio, Marti Larni, Carlo Manzoni. Pentru activitatea sa a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1969 si 1978), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1975) si Premiul Ion Creanga al Academiei (1959).
Opera: Galeria palavragiilor (1957); Vara pe veranda (1966); Doamna Voltaire (1979) - schite. O plimbare cu barca (1964); Vara pe veranda (1966); Palaria de pe noptiera (1972); Inmormantare pe teren accidentat (1973); Doamna Voltaire (1979); Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (1980); Soarele si ambianta (1983) – nuvele. Bariera (1959); Aceste zile si aceste nopti (1962); lntr-o casa straina (volumul I-II, 1975); O singura noapte eterna (1975) - romane. Prostii sub clar de luna (1963); Acordeonistul (1974); Frumos e in septembrie la Venetia (1973); Mobila si durere (1981); Don Juan moare ca toti ceilalti- teatru. Cantece de alchimist (1972) – poezii. Ipocrizia disperarii (1972)- eseuri.