Theodor Constantin - La miezul noptii va cadea o stea

Theodor Constantin pe 21 noiembrie 1910 la Brăila iar copilăria sa nu a fost una prea fericită. A rămas fără tată la vârsta de șapte ani iar asta l-a dus într-un orfelinat unde nu era tratat cu blândețe. Urmează facultatea de teologie din București și apoi facultatea de filosofie din Cernăuți și primul său job va fi de corector la editura Cugetarea pe timpul războiului. S-a căsătorit cu Clara care din cauza faptului că era evreică a fost trimisă doi ani într-un lagăr de concentrare însă a reușit să de-a naștere lui Horia. Nici el nu a dus-o prea bine pentru că ajuns în Italia a fost omorât iar comunismul a catalogat-o ca fiind sinucidere. După această perioadă neagră a vieții autorul va lucra în domeniul literar până în ultimă zi a vieții ca redactor șef sau director. Debutul literar va avea loc în 1934 când va publica în revista câteva nuvele însă nu va fi băgat în seamă. În 1946 publică "Casa cu neguri" care va atrage atenția scriitorilor însă nu la fel de mult ca romanul de mai jos care va fi tradus în 16 limbi.

Romanul polițist "La miezul nopții va cădea o stea" a fost publicat pentru prima dată în 1959 la editura Tineretului, ediție ce o puteți găsi și pe site-ul nostru. Alături de ea, mai găsiți și edițiile din 1962 și 1970 ale aceleiași edituri, pe cea oferită de Albatros din 1989 și cea oferită de Adevărul Holding în 2008. Adaptarea cinematografică va avea loc sub numele de "Secretul cifrului" în 1960 sub regia lui Lucian Bratu.

Avem parte de 25 de capitole ce ne vor purta într-un mister ce ne captivează încă din primele pagini și ne poartă într-o lume demult apusă. Suntem în perioada celui de Al Doilea Război Mondial când evenimentele încep să ia o întorsătură ciudată. Dintr-un comandament încep să dispară oamenii din echipa ce se ocupa cu cifrurile, ceea ce era un mare semn de întrebare. De ce tocmai ei? Armata română decide să infiltreze un soldat sub acoperire la acea unitate pentru a vedea dacă există vreun spion sau vreun trimit de al lui Hitler iar acesta purta numele de Mihai Ulea. Era un militar isteț, poate de aceea și toată cartea este din perspectiva sa. Când îl va cunoaște pe Barbu, lucrurile se vor schimba puțin pentru că acesta ducea o luptă interioară mai brutală decât pe front și ne va povesti puțin și perspectiva sa. Al treilea personaj este Niculaie Tălâmbu care, după cum îi spune și numele, era puțin mai diferit. Acesta va anima puțin paginile serioase ce se învârteau în jurul spionilor și va reuși să smulgă câteva zâmbete de la cititor.