Despre Theodor Constantin
Prozator roman cunoscut in special pentru romanele sale politiste. S-a nascut la 21 noiembrie 1910 si a fost fiul lui Gheorghe Constantin si al Mariei-Anastasia (nascuta Spyros Romano). A absolvit liceul la Galati si a urmat studiile Facultatii de Filosofie a Universitatii din Cernauti (1937). Si-a facut debutul literar in revista braileana Luceafarul literar si artistic, iar editorial, cu placheta de versuri Stante pentru nemurirea altora (1934), publicata la Cernauti.
In anul 1957 a publicat unul dintre romanele sale de success, intitulat La miezul noptii va cadea o stea. De altfel, volum este considerat unul dintre romanele sale de spionaj de succes. Tradus in 16 limbi si reeditat succesiv, doi ani mai tarziu a fost ales de catre regizorul Lucian Bratu pentru filmul Secretul cifrului. Scenariul filmului a fost scris de romancier impreuna cu Dumitru Carabat, iar filmul a avut succes, fiind vizionat de peste cinci milioane de spectatori.
Opera sa esentiala e alcatuita din noua romane in serie, cu aceleasi personaje de baza, care se ocupa de activitatea unui trust de spionaj international, Nebel. Experienta ca romancier i- dat ocazia sa se dedice unui alt tip de scriitura, si anume proza fantastica, aducand inca o mostra de talent cu romanul Casa cu neguri.
Prin prisma structurii lipsita de subiecte care permit mai putin subiecte din sfera propagandismului communist, genul fantastic si politest al operei sale l-au pus la adapost pe scriitor de eventualele concesii facute regimului. Totusi, face si compromisuri, iar Casa de pe colina este unul dintre ele, la care consimte in speranta ca familia sa va fi lipsita de necazuri.
Scriitorul a avut un singur copil, Horia. Unele dintre povestile pe care le-a scris sunt dedicate lui si au fost publicate mai tarziu in volumul Sfat cu fapturile basmului. Horia a terminat regia de film si s-a facut remarcat in strainatate cu productii de scurtmetraj. Din pacate, dorinta sa de a se elibera de regim a fost atat de puternica, incat, in anii comunismului, a fugit in Italia si, in timp ce astepta viza pentru Canada, a fost gasit mort, iar cazul a fost calificat drept sinucidere.
Scriitorul a trait experiente traumatizante de la o varsta frageda: la sapte ani i-a murit tatal si a fost trimis la orfelinat. Pe langa aceasta, i-a fost teama ca isi va pierde sotia in lagar - Clara Klein, evreica la origini, care fusese inchisa langa Odessa intre anii 1942 si 1944. Acestea l-au determinat sa traiasca o viata retrasa. In fictiunea sa a acordat un loc aparte personajelor de tipul lui Johnny Boamba, care lupta singur impotriva tuturor. Autorul si-a exteriorizat ura impotriva hitlerismului in majoritatea paginilor prozei sale de razboi.
In perioada 1952-1955 a fost la conducerea Directiei de Presa si Edituri a Ministerului Culturii (1952-1955), urmand sa activeze in aceeasi functie Edituria Stiintifica (1955-1958), iar mai tarziu in rolul de redactor-sef al Editurii Tineretului (1958-1960). Dupa ce a publicat un manuscris despre rapirea Bucovinei, a fost concediat din functia sa de la Directia de Presa si Edituri a Ministrului Culturii. Prozatorul a murit in anul 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat sa-i acorde un loc de veci pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.
Opera: Stante pentru nemurirea altora (1934); Vrajitoarea (1939); Casa cu neguri (1946); Sfat cu fapturile basmului (1955); La miezul noptii va cadea o stea (1957); Fiul lui Monte Cristo (1958); Se destrama noaptea (1960); Urmarirea abia incepe (1962); Casa de pe colina (1964); Capitanul de cursa lunga (1965); Doamna in mov (1966); Enigma Profesor Rebega (1966); Adevarul despre Luca Cristogel (1967); Cum a murit Claudiu Azimioara (1968); Johnny Boamba (1968); Cea de-a treia pista (1969); Balthazar soseste luni (1970); Doamna cu voaleta din Balt-Orient-Expres (1971); Muntele mortii (1972); Magdalena de la miezul noptii (1975); Razbunarea lui Ionut (1980).