Despre Theodor Mommsen
Christian Matthias Theodor Mommsen (n. 30 noiembrie 1817 - d. 1 noiembrie 1903) a fost un istoric, jurist, jurnalist, politician si arheolog german si unul dintre cei mai mari clasici ai secolului XIX. Lucrarile sale privind istoria romana sunt de o importanta fundamentala pentru studiile contemporane. A primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1902 pentru lucrarea Istoria Romana, dupa ce fusese nominalizat de 18 membri ai Academiei Prusace de Stiinte. Mommsen a fost si un om politic german important, membru al parlamentelor prusace si germane. Studiile sale pe tema legilor romane si a obligatiilor cetatenilor au avut mare impact asupra codului civil german.
Mommsen s-a nascut din parinti germani in Garding, ducatul Schleswig in anul 1817, regiune aflata sub dominatia regelui Danemarcei, si a crescut in Bad Oldesloe din Holstein, unde tatal sau era ministru lutheran. Si-a facut majoritatea studiilor acasa, desi a mers si la scoala crestina din Altona timp de patru ani. A studiat greaca si latina si a obtinut diploma de absolvire in anul 1837. Din motive financiare nu a putut studia in Gottingen, dar s-a inscris la Universitatea din Kiel, unde a studiat intre anii 1838 si 1843 stiinte juridice. In timpul revolutiei din 1848, a lucrat drept corespondent de razboi in regiunea Rendsburg. A continuat ca profesor de drept la Universitatea din Leipzig, iar anul urmator ca profesor de legislatie romana la Universitatea din Zurich, unde a petrecut cativa ani in exil. In 1854 devine profesor in Breslau, iar in 1857 preia postul de cercetare de la Academia de Stiinte din Berlin. Mai tarziu ajuta la infiintarea unui Institut Arheologic German in Roma. Primeste diferite premii pentru activitatea sa, printre care renumitul Premiu Nobil pentru Literatura, pentru lucrarea Istoria Romana.
Mommsen a publicat peste 1.500 de lucrari si a stabilit o noua metoda de studiu a istoriei romane.
Opere: Istoria Romana (1854-1856), Provinciile Imperiului Roman de la Cezar la Diocletian (1885), Cronologie romana in timpul lui Cezar (1858), Drept constitutional roman (1871-1888), Drept penal roman (1899). De altfel a fost si editor sef pentru lucrari precum: Corpus Inscriptionum Latinarum (1861), Digesta (1866-1870), Iordanis Romana et Getica (1882), Codex Rheodosianus (1905, postum).