Despre Theofil Simenschy
Unul dintre cei mai reprezentativi filologi romani, s-a nascut in Iasi, la 27 ianuarie 1892, si este fiul Emiliei si al lui Teofil Simenschi, revizor de vagoane. A urmat cursurile primare la Gh. Asachi, Liceul National, absolvit ca sef de promotie in 1910, si este licentiat magna cum laude al Facultatii de Litere si Filosofie (1913). A frecventat si Seminarul Pedagogic iesean. In anul 1927 a obtinut titlul de doctor cu o teza de sintaxa istorica si comparativa, Le Complement des verbes qui signifient „entendre” chez Homere, apreciata de savanti ca Antoine Meillet si Paul Kretschmer. In anii urmatori a urcat toate treptele academice, fiind numit profesor titular de gramatica comparata indo-europeana (1942).
A fost membru al unor organizatii academice recunoscute atat la nivel national, cat si international: Societe de Linguistique din Paris, Indogermanische Gesellschaft, Association pour l’encouragement des etudes grecques si Societatea romana de lingvistica si Societatea de Studii Clasice. Si-a dedicat in mod special cariera didactica si stiintifica studiului comparativ al limbilor indo-europene, manifestand, totusi, un interes constant si fata de literaturile sanscrita, greaca, latina si romana.
Apogeul cercetarilor sale in domeniul sintaxei comparate a limbilor indo-europene este reflectat in lucrarea La construction du verbe dans les langues indo-europeenes (1949), recunoscuta de lingvistul G. Ivanescu drept „o contributie cu adevarat revolutionara in sintaxa complementului”. A redactat manuale de gramatica destinate elevilor si studentilor clasicisti, comparabile cu cele europene: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii grecesti (1935), apreciata de reputatul elenist francez P. Chantraine, si Gramatica limbii sanscrite (1959), prima de acest fel in tara.
Studiile sale de lingvistica comparata l-au adus in contact cu marile literaturi ale lumii antice, transformandu-l intr-un traducator prolific din literatura sanscrita: Panciatantra (1932), Upanisade (1937), Povestea lui Nala, un episod din Mahabharata, pentru care a fost distins cu Premiul Academiei Romane (1938). A manifestat, de asemenea, un interes in cercetarea influentelor antice asupra operei autorilor romani, contribuind cu lucrari despre sintaxa cronicii lui Grigore Ureche, despre elementele grecesti din poezia lui Eminescu, despre motivele folclorice stravechi in opera lui Caragiale si Ispirescu, si despre antologia sanscrita a lui G. Cosbuc, devenind o personalitate renumita in domeniul comparatismului. La 15 decembrie 1968, filologia clasica romaneasca a suferit pierderea unuia dintre cei mai distinsi reprezentanti ai sai, a carui reputatie a traversat si granitele europene.
Opera: Gramatica limbii latine (1924); Gramatica limbii grecesti (1935); Gramatica limbii sanscrite" (1959); Panciatantra" (1932); Nietzsche - Luptatorul impotriva vremii sale (1936); Upanisade (1937); Pamantul si omul in gandirea lui Friedrich Nietzsche (1938); Povestea lui Nala (1938); Estetica si etica" (1944); Nietzsche - Creatorul culturii de maine (1945); La construction du verbe dans les langues indo-europeenes (1949); Nietzsche - Ganditorul tragic (1959); Omul si Cosmosul (1964); Viata si opera lui Friedrich Nietzsche (1971); Un dictionar al intelepciunii/Dictionarul intelepciunii.