Thomas A. Kempis - Urmarea lui Hristos

Thomas A. Kempis se naște în 1380 în orașul german Kemorn, de unde îi vine și numele. A trăit într-o familie simplă și credincioasă și poate că încă de atunci a învățat ce înseamnă asta. Și-a urmat fratele în Țările de Jos unde acesta era prior la o mănăstire dar nu va dura mult până când se va îmbolnăvi și va deceda. De atunci Thomas și-a petrecut timpul traducând și înțelegând Biblia și scriind manuscrise despre aceasta. A fost numit subprior și a învățat ucenicii despre tainele religiei iar fiecare cuvânt și l-a notat pentru a-l da și celor ce nu au fost prezenți. Așa a apărut lucrarea ce l-a consacrat și care i-a dus numele mai departe.

Lucrarea "Urmarea lui Hristos" a fost publicată în anul 1427 în limba latină. În limba română au apărut numeroase ediții pe care le puteți găsi și pe site-ul nostru, cum ar fi cea oferită de editura Adevărul Holding din 2012 sau cea oferită de editura Mitropoliei Banatului din 1991.

De multe ori a fost criticată aspru din cauza regulilor de viață pe care le propune și filosofiei prea personale. Unul dintre oamenii ce au apreciat-o a fost chiar Friedrich Nietzsche care susține că este una din cărțile pe care nu le poți lăsa din mână. Ce a făcut-o atât de populară este faptul că înainte de publicare, manuscrisul era copiat în scris pentru a fi transmis mănăstirilor. Astfel ajunseseră peste 750 de copii manuale iar când a fost în sfârșit tipărită, aproape întreaga Europă a tradus-o. Originalul se poate găsi la disponibil la Bibliothèque Royale din Bruxelles, iar fiecare țară a păstrat un prim exemplar tradus în propria limbă în muzeele lor.

Avem parte de patru capitole ce ne învață treptat cum să ajungem credincioși în adevăratul sens al cuvântului și cum să ne organizăm viața astfel încât Hristos să ne apere de cele rele. Primul capitol analizează retragerea din viața exterioară pentru a ajunge la sentimentul de liniște. Trebuie sa renunțăm treptat la ce este în zadar sau doar o dorință ce nu se poate împlini pentru ca pacea interioară să se formeze în suflet. Al doilea capitol ne arată cum Dumnezeu are grijă de noi dacă vom avea o conștiință curată, pentru că doar atunci vom găsi mulțumirea în orice lucru minor. Dacă vom fi recunoscători pentru tot, vom reuși să fim recunoscători pentru întreaga noastră viață. Capitolul trei este cel mai lung și este format dintr-un dialog între Hristos și un discipol. Nu toți își întorc credința către Ceruri, sau o fac în cele mai crunte momente, însă pe cei ce sunt drepți Dumnezeu niciodată nu îi va lăsa să cadă în păcat. Al patrulea capitol descrie cum atunci când sufletul îți este curat și mintea ta va funcționa altfel, va fi mai puternică și cu siguranță va ști să despartă binele de rău.