Thomas Armstrong - Esti mai inteligent decat crezi

Să fii inteligent nu înseamnă ceea ce te-au învățat la școală! Așa începe scrierea de față, iar publicul devine, brusc, curios. Cum vine asta? Să fii inteligent nu înseamnă să știi matematică, să rezolvi probleme complicate în timp scurt, să știi geografie, istorie și gramatică? Să fii inteligent nu înseamnă să ai vaste cunoștințe generale și un IQ ridicat? Nu! Asta concluzionează autorul nostru în acest manual revelator care ne va stârni curiozitatea și îndoiala, pe alocuri.

El face o alegorie interesantă și susține că toate cele menționate mai sus sunt, evident,, părți fundamentale care contribuie la inteligența umană, dar nu sunt ceea ce ne ajută să definim un individ drept inteligent sau nu. Prin urmare, el reușește să aducă în fața noastră un ghid diferit, despre metodele prin care nu trebuie să îți tocești coatele ani la rând pentru a te lăuda cu IQ-ul tău mai apoi. Ei bine, autorul vorbește despre asocieri și despre preferințe. De-a lungul vieții suntem obligați să învățăm și lucruri care nu ne sunt pe plac, fie că vorbim despre o limbă străină de care avem nevoie, un program pe calculator sau utilizarea vreunui dispozitiv complicat. Să știm toate acestea nu ne face mai inteligenți, dar ne ajută să ne descurcăm și să ne adaptăm mai bine în societatea în care trăim.

În lumea modernă, supusă globalizării și tehnologiei, omul este bombardat cu idei, teste și practici complicate pentru a obține calificări, locuri de muncă sau pentru a-și gâdila egoul personal. Autorul însă vorbește despre o așa-zisă inteligență socială, despre importanța carismei personale și despre capacitatea de adaptare la noi medii. Mai amintește și de așa-numita inteligență a naturi, care poate însemna capacitatea unui individ de a se raporta la natură, de a se descurca în medii și condiții extreme, dar și de a înțelege ce mesaje vrea mediul înconjurător să ne transmită. E drept, teoriile sale sunt complexe și unele sunt subiective, ba chiar vor atrage comentarii negative din partea elitelor vremii și a acelora care sunt de părere că numai un IQ crescut este o dovadă de reală inteligență.

Studiile și cercetările pe care se bazează psihologul sunt însă grăitoare și, se pare, că scrierea aceasta a pornit de la un sâmbure de adevăr și a luat amploare din dorința autorului de a transmite publicului său un mesaj diferit. El dă diverse exemple și prezintă cazuri de indivizi care au o inteligență similară cu a unui masterand la Oxford, doar prin prisma lecturii și a dezvoltării personale în direcții preferate. Așadar, nu tot ceea ce ni se prezintă ca fiind esențial de memorat ne face mai inteligenți, spune scriitorul.

Astfel putem observa fel și fel de exemple în istoria politică recentă sau îndepărtată. Să analizăm așadar situația lui Nicolae Ceaușescu, liderul românilor vreme de 25 de ani, care absolvise doar cele patru clase primare. Bazându-ne pe șablonul oficial, era Ceaușescu un tip inteligent? Instant, răspunsul ar fi nu. Ei bine, aici vorbim despre inteligență socială și preferențială, despre mediul în care se învârtea politicanul și despre cunoștințele pe care acesta le asimila în vizitele și întâlnirile cu alți lideri mai răsăriți decât el. Acest exemplu ne face să credem că teoriile scriitorului nostru sunt reale și pot fi cu ușurință demonstrate.

Pe site-ul nostru, cartea poate fi găsită în mai multe ediții: Curtea Veche (2019), Curtea Veche (2020).