Thomas de Quincey - Confesiunile unui opioman englez

Thomas De Quincey a fost un controversat scriitor, critic literar și eseist, celebru pentru romanul “Confesiunile unui opioman englez”. S-a născut în Manchester, Anglia la 15 August 1785 și a fost un copil sensibil, rebel, fugind de acasă la vârsta de 17 ani. Mai târziu a urmat cursurile colegiului Worcester din Oxford, după ce și-a îndreptat relația cu familia sa și tot atunci a început să folosească opiul, inițial în scop medicinal nefiind prea multe alternative la acea perioadă. Însă a devenit rapid dependent și a continuat să îl folosească o lungă perioadă de timp, ceea ce i-a adus atât haos cât și plăcerea dependentei, influentandu-i profund operele. A scris mult, publicând romane despre diverse subiecte precum istorie, economie și chiar psihologie și filozofie germană, însă romanul “Confesiunile unui opioman englez” i-au adus adevărata faimă.

Cartea este o lucrarea autobiografică în care De Quincey povestește despre experiențele avute cu opiul și despre efectele pe care acest drog le-a avut asupra mintii și corpului sau. Romanul a apărut în 1821 în London Magazine, iar în limba română a fost publicat inițial la editura pentru Literatura Universală în 1969, urmând să fie publicat apoi în nenumărate ediții. A apărut la Humanitas în 2006, dar și la Polirom în 2010, iar editura Adevărul a inclus-o în colecția 101 cărți de citit într-o viață, în 2012.

În prima parte a romanului, autorul vorbește despre copilăria și adolescența sa, despre perioada rebelă în care a fugit de acasă și despre viața pe străzile Londrei. Tot aici, povestește cum a început să folosească opiul ca medicament pentru dureri. În a doua parte a romanului, De Quincey descrie trecerea rapidă a opiului de la un simplu medicament la un adevărat drog ce pune stăpânire pe mintea și pe corpul său, fiind motivul plăcerilor intense, dar și a suferințelor insuportabile. Povestește despre visele și halucinațiile pe care i le provoacă drogul, luptând în același timp să scape de această dependență. Romanul a revoluționat în acea perioadă, a fost printre primele opere literare ce descria în detaliu dependența de droguri și a reușit să influențeze semnificativ lumea literaturii și artei, inspirând autori precum Edgar Allan Poe și Charles Baudelaire.