Romanul Muntele Vrăjit scris de Thomas Mann a fost publicat în primă ediție în anul 1924, în Germania, de Editura S. Fischer Verlag, Alfred A. Knopf. La noi a apărut la Editura pentru Literatură în cadrul Colecției BPT în format de 3 volume, dar și la alte edituri precum Rao, Adevărul.
Thomas Mann este un clasic născut din tăriile romantismului, iar Muntele vrăjit - manifestul programatic al acestei simbioze, definită de autor însuși printr-o formulă revelatoare în laconismul său: "Romantismul morții plus afirmarea vieții". Idealul estetic îl dezvăluie însăși tema cărții: eroul devine apt pentru viață, cunoscând gustul amar al morții. În viziunea lui Thomas Mann moartea este unul dintre pedagogii nevăzuți, îndeplinind o funcție superior educativă, ai lui Hans Castorp. Negarea morții are loc abia în ultimă instanță, după ce a fost în prealabil solicitată în scop terapeutic. Scriitorul nu preconizează respingerea ei simplistă, ci o depășire dialectică, o decantare farmaceutică a otrăvurilor cu scopul de a obține o concentrație cu virtuți curative.
"Fără muzică viața ar fi o rătăcire" - exclamația nietzscheană continuă să fie crezul lui Thomas Mann. Muzica rămâne pentru el o temă permanentă, un obiect de meditație, dar și un principiu estetic călăuzitor și nu întâmplător vorbește scriitorul, la scurt timp după apariția romanului său, de "dialectica muzicală" a Muntelui vrăjit. Tentațiile și avatarurile intelectualului modern își vor găsi în opera sa expresia sintetică într-un roman muzical despre muzică. Drumul duce firesc spre Doctor Faustus, în care vom întâlni temele cunoscute ale muzicii, romantismului, morții, întreg acest univers abisal, înfățișat dinăuntru, asimilat și totodată renegat. Analiza va deveni aici neiertătoare, după exemplul istoriei însăși, care a aruncat în aer iluziile false, personale sau naționale.
Muntele vrăjit inaugurează astfel marea autocritică a spiritualității germane moderne, desăvârșită de Thomas Mann, după un sfert de veac, în Doctor Faustus.