Despre Thomas Mann
Activitatea scriitoriceasca i-a adus lui Thomas Mann, nascut pe 6 iunie 1875, Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1929. El este autorul unor carti precum Casa Buddenbrook, Muntele vrajit, Moartea la Venetia, Iosif si fratii sai, Doctor Faustus, Alesul sau Lotte la Weimar. El este fratele mai mic al scriitorului Heinrich Mann, tatal lor fiind Johann Heinrich Mann, senator si comerciant din Lubeck, posesorul unei afaceri cu cereale ce implinea o suta de ani de la fondare in copilaria lui Thomas, firma pe care tanarul parea menit sa o preia. Mama sa, Silva Bruhns, fusese nascuta in Rio de Janeiro, ca fiica unui german, proprietar de plantatie, si a unei brazilience portugheze creole, si venise in Germania de la varsta de sapte ani. Tatal a murit in 1891, firma a fost lichidata, iar Thomas, dupa ce si-a terminat scoala in Lubeck, s-a mutat in Munchen, centru al artei si literaturii, unde a locuit pana in 1933. A dispretuit scoala, considerand ca il forteaza sa accepte norme exterioare, si a sustinut ca educatia pe care si-a format-o a fost intr-un mod liber si autodidact. S-a angajat ca functionar intr-un birou al unei companii de asigurari condusa de un prieten al tatalui sau, apoi a inceput sa-si pregateasca o cariera in jurnalism, facand parte din grupul editorial al revistei satirice Simplicissimus si audiind cursuri ale universitatii. Petrece impreuna cu fratele sau mai mare, Heinrich, un an in Italia si publica in 1898 primul sau roman, Micul domn Friedmann.
In 1901 scoate Casa Buddenbrook, ceea ce-i aduce un mare succes in randul cititorilor si aprecieri pozitive din partea criticii. Povestea cartii debuteaza pleaca de la parcursul a patru generatii dintr-o familie burgheza, in care spiritul artistic pe care-l aveau membrii sai nu doar ca nu mai e compatibil cu latura pragmatica a afacerilor pe care le conduceau, dar le submineaza insasi vitalitatea. In 1905 o ia de sotie pe Katja Pringsheim, cu care va avea sase copii. Fericirea conjugala este, probabil, cea care l-a inspirat sa creeze lucrarea Alteta regala. In 1912, insa, in Moarte la Venetia, Thomas Mann se intoarce la analiza tragismului din conditia artistului, in care lumea imaginara in care traieste tinde sa-l apropie de un impostor, in care exista un constant conflict intre dorintele spiritului si viata concreta. Astfel, personajul principal din aceasta opera este un scriitor apreciat a carei sensibilitate nervoasa si aplecata spre decadenta este tinuta sub control de disciplina; el pleaca la Venetia cautand sa se relaxeze dupa o perioada de suprasolicitare. Orasul, insa, este cuprins de o epidemie, iar artistul aluneca in capcanele desfraului si ale dorintei de a-si gasi moartea.
In 1933, lui Thomas Mann i se confisca bunurile, nazistii aflati la putere deschizand o campanie impotriva sa. In acel moment se afla in vacanta in Elvetia impreuna cu sotia si fusesra avertizati de un fiu si o fiica sa nu se intoarca in tara. Ramane in Elvetia, locuind apoi cativa ani si in SUA, insa se stabileste in 1952 langa Zurich, unde va si muri peste 3 ani, la 12 august 1955, din cauza arteriosclerozei. A fost un fervent sustinator al importantei morale si sociale pe care o are scriitorul in lume.