Titus Livius - De la fundarea Romei

Cartea De la fundarea Romei, scrisă de istoricul roman Titus Livius, a apărut la noi pentru prima dată la Editura Științifică (1959) în format de 5 volume, mai apoi la Editura Minerva în cadrul Colecției Biblioteca pentru toți (1976) în format de 2 volume și la Editura Universitas, sub titlul original de Ab Urbe Condita (2000) în format de 2 volume.

Aceasta reprezintă o monumentală istorie a Romei Antice, scrisă pentru prima dată în limba latină între anii 27 - 9 Î. H. de către istoricul Titus Livius. Lucrarea acoperă o vastă perioadă de timp, începând cu legendele despre venirea lui Eneas împreună cu refugiații din fosta cetate a Troiei și până la fondarea orașului în anul 753, continuând cu expulzarea Regilor și finalizând cu vremurile contemporane lui Titus Livius, din timpul domniei Împăratului Augustus. Ultima întâmplare din relatarea lui Livius, este moartea lui Drusus în anul 9 Î. H. S-a păstrat cam 25% din întreaga lucrare inițială.

Istoria Romei, sau Ad Urbe Condita pe numele său original, conținea inițial 142 de cărți, 35 dintre ele existând încă în format aproape complet (primele 10 cărți cu tot cu prefață). Stricăciunile aduse unui manuscris din secolul V, a dus la mari lacune de informații în cărțile 41, 43 și 45, iar materialul lipsă nu a fost redat în nicio altă scriere a lui Titus. Unele pasaje sunt cunoscute doar datorită unor citate ale altor autori antici, cel mai faimos fiind cel al lui Seneca, la moartea lui Cicero.

Titus Livius a scris cea mai mare parte din opera sa în timpul domniei lui Augustus, când Imperiul Roman domina întregul spațiu mediteranean și trecea printr-o perioadă de înflorire culturală și de prosperitate economică. Totuși, simpatia sa se îndreaptă spre epoca inițială a Republicii Romane. Descrierile sale, care - în parte - transfigurează și idealizează istoria timpurie a Romei, au tendința de a demonstra că Roma, chiar în timpurile începuturilor sale modeste, se bucura de aceeași glorie și măreție ca sub domnia lui Augustus. 

Ab urbe condita, alături de creațiile lui Vergiliu și Horațiu, devine un suport ideologic al politicii reformatoare a lui Augustus.

În această „De la fundarea Romei” se găsește și cea mai veche istorie ipotetică cunoscută: într-una din cărți, Titus Livius își imaginează cum ar fi fost lumea, dacă Alexandru cel Mare ar fi cucerit vestul și nu estul Greciei.