Tove Jansson - Cartea verii

Tove Jansson s-a născut pe 9 august 1914 la Helsinki într-o familie de artiști. Multe dintre vacantele de vara și le-a petrecut la casa de vacanță de pe o insulă din Golful Finlandei, astfel venindu-i inspirația pentru multe dintre romanele sale. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Finlanda, dar și la cea din Paris și a expus prima sa galerie de artă în 1943. Aventura sa în lumea literară a început cu o serie de cărți poștale, reclame și în final cu romane grafice. În 1945 a publicat primul volum din seria Moommins, care nu i-au adus succesul pe care îl aștepta însă la publicarea celui de al doilea volum, vânzările au explodat.

A reușit să uimească copiii din lumea întreagă cu aventurile trollilor, apoi din Iarna fermecată și Pălăria vrăjitorului.

Romanul "Cartea verii" a fost publicat pentru prima dată de editura suedeză Sort of Books în 1972. În limba română apare la editura YoungArt în edițiile din 2017 și 2018.

Întotdeauna când a fost vorba de această autoare, recenziile au fost de la bune la foarte bune, și de această dată a reușit să se mențină pe aceeași linie. The Guardian, Antonia Windsor și  The New York Review of Books au catalogat-o ca fiind o operă de artă ce descrie dragostea, viața și natura umană.

Sophia este o fetiță de 6 ani ce trăiește pe o insulă din Golful Finlandei alături de tatăl și bunica sa. Ea trece printr-o multitudine de aventuri care sunt surprinse ca povești de sine stătătoare ce nu au legătură unele cu altele. Nimeni nu vorbea despre mama decedată a fetiței pentru că se creau stări de confuzie și tristețe, bunica prefera să o țină departe de aceste gânduri rele cu plimbări și expediții în cele mai frumoase locuri. Mergeau în pădurea uscată despre care Sophia credea că este magică, unde bunica îi sculpta animale din oasele și crengile găsite, înotau în ocean și visau împreună. Fetița punea sute de întrebări pentru a înțelege viața, dar mai ales ce se întâmplă când aceasta se termină. Era curioasă cum arată Raiul, cine este Dumnezeu și mai ales unde a ajuns mama sa. Bunica se prefăcea că doarme sau inventa noi activități prin care să îi distragă atenția, cum ar fi construirea unei machete a Veneției, oraș unde a călătorit în tinerețe. Totuși Sophia nu renunță la întrebările sale și, după atâta vreme, o întreabă pe bunica sa dacă îi poate spune mama. Pentru a evita și acest răspuns, îi cumpără un motan pe nume Moppy. Acesta era independent iar fetița încerca să îl facă să se joace și să îi ofere atenție dar eșuează foarte repede. Decide să îi ofere din ce în ce mai multă iubire cu gândul că și motanul va învăța să facă același lucru. Personaje încântătoare continuă să apară de-a lungul poveștii și totul se termină la finele lui august când familia începe tranziția către toamnă.