La 16 aprilie 1896, in localitatea Moinesti din judetul Bacau, se nastea poetul si eseistul roman de origine evreiasca Samuel Rosenstock, semnat sub pseudonimul Tristan Tzara. Potrivit afirmatiilor istoricului de arta Serge Fauchereau, acest pseudonim ar fi fost un joc de cuvinte ce semnifica “trist in tara”. Din cauza originii sale, cetatenia romana ii era interzisa.

Dupa incheierea studiilor la Sfantul Sava si la Colegiul Mihai Viteazul din Bucuresti, la numai 16 ani (1912), impreuna cu prietenii sai, Ion Vinea si Marcel Iancu, Samuel a lansat revista „Simbolul", in care a si debutat ca poet in anul 1912. Aceasta revista era sub influenta simbolismului francez din literatura vremii: Charles Baudelaire, René Ghil, Maurice Maeterlinck, Stephane Mallarme erau publicati de Alexandru Macedonski in revista Literatorul. Samuel se imagina “ingerul negru al simbolismului triumfant".

In luna septembrie a anului 1914, la indemnurile lui Marcel Iancu, s-a inscris la Universitatea din Bucuresti, la sectia matematica si filosofie, dupa care, impotriva vointei tatalui sau, a parasit Romania, ajungand in Elvetia, tara de adoptie a tinerilor care refuzau razboiul. Aici l-a intalnit pe Hugo Ball, cu care a organizat un loc de intalnire a tinerilor disidenti, un „centru de divertisment artistic".

Ajuns la Zurich in urmatorul an de la inceperea Primului Razboi Mondial, in scurt timp s-a alaturat unui grup de intelectuali care organiza intalnirile de la Cabaret Voltaire. Astfel a luat nastere manifestarea dadaista. In cadrul acesteia el, impreuna cu Andre Breton, Philippe Soupalt, Louis Aragon, Hans Arp si alti artisti si intelectuali ai vremii s-au angajat in multe activitati prin care socau publicul si distrugeau structurile traditionale ale limbajului.

In luna octombrie a anului 1915 semna pentru prima data cu pseudonimul Tristan Tzara, in revista Chemarea. Volumul Primele poeme este alcatuit din poeziile scrise intre 1913 si 1915, publicate in Noua revista romana, Contimporanul. Sasa Pana l-a editat in anul 1934. Cu poeme in limba franceza, continua sa colaboreze la revista Integral (1925-1928) si unu (1928-1932).

In anul 1924 drumurile sale s-au intersectat cu Greta Knutson - artista modernista suedeza), iar in anul urmator s-au casatorit. la 15 martie 1927 li s-a nascut unicul fiu, Christophe. Insa in 1937 cei doi s-au despartit, sepaarea fiind oficializata abia in 25 octombrie 1942.

In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial a intrat in Rezistenta Franceza si in Partidul Comunist Francez (1947). In 1956 va demisiona ca protest impotriva suprimarii revoltelor din Ungaria de catre Uniunea Sovietica. Aventurile sale politice l-au transformat intr-un poet liric.

Poemele sale ii dezvaluie durerile sufletului, prins intre revolta si uimirea cauzata de tragediile zilnice ale conditiei umane. Lucrarile sale de maturitate incep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) si continua cu Parler seul (1950; Vorbind singur) si La Face interieure (1953; Fata interioara). Cele mai cunoscute texte ale sale cu caracter de manifest sunt: La Premiere Aventure celeste de Monsieur Antipyrine (Prima aventura cereasca a domnului Antipyrine, 1916) si Vingt-cinq poemes (Douazeci si cinci de poeme, 1918), respectiv manifestele miscarii: Sept manifestes Dada (Sapte manifeste Dada, 1924).

Opera: La Premiere aventure celeste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zurich (1916, cu ilustratii de Marcel Iancu); Vingt-cinq poemes, Collection Dada (1918); De nos oiseaux (1923); Sept manifestes Dada (1924); Mouchoir de nuages, tragedie en 15 actes (1925, ornata cu desene acvaforte de Juan Gris); Indicateur des chemins de coeur (1928); L'arbre des voyageurs (1930); L'Homme approximatif (1931); Essai sur la situation de la poesie (1931); Ou boivent les loups (1932); L'antitete (1933); Insurecţia de la Zurich de Sasa Pana precedata de Primele poeme ale lui Tristan Tzara (1934); Vigies. La Deuxieme aventure celeste de M. Antipyrine (1938); Le Signe de Vie (1946); Vingt-cinq et un poemes, Collection l'Age d'Or (1946); Le surrealisme et l'apres guerre (1947); Morceaux choisis (1947);  La Fuite, poeme dramatique en 4 actes et un epilogue (1947); Sans coup ferir (1949); Parler seul (1950); La face interieure (1953); La Bonne heure (1955); Miennes, Le Temps naissant (1955); La Rose et le chien, poeme perpetuel (1958, cu desene acvaforte de Pablo Picasso); Juste present (1961, cu desene acvaforte de Sonia Delaunay); Lampisteries precedees des sept manifestes dada (1963, cu portret si desene de Francis Picabia); Primele poeme. Insurectia de la Zurich (1971, editie mult adaugita, ingrijita si postfatata de Sasa Pana; postum); Poemes roumains (1974, postum).