Truman Capote - Integrala prozei scurte

Născut în New Orleans pe 30 septembrie 1924, Truman Capote este considerat a fi unul din cei mai mari scriitori și scenariști americani. Avea să lase publicului unele din cele mai surprinzătoare opere din literatură precum “Mic dejun la Tiffany“, “Muzică pentru cameleoni” sau “Cu sânge rece“.

Copilăria sa a fost marcată de divorțul părinților, care s-a petrecut pe când Capote avea doar patru ani, dar și de mutarea cu mătușile sale din Alabama. Va petrece acolo aproape zece ani și se va împrieteni cu Harper Lee, nimeni alta decât autoarea celebrei opere “Să ucizi o pasăre cântătoare“. Decide să renunțe la școală la vârsta de șaptesprezece ani și primește o slujbă umilă la publicația The New Yorker.

Primele sale încercări în literatură au fost reprezentate de proze scurte, dar cucerește prin nuvela “Miriam“, care îi asigură un contract cu editura Random House. În anii ce urmează călătorește mult și întâlnește diverse celebrități. Continuă să scrie articole, nuvele și interviuri și se impune imediat în topul celor mai buni scriitori. Consacrarea fabuloasă apare după ce publică romanul “Mic dejun la Tiffany“, ecranizat în 1968.

Deși a mărturisit că are o altă orientare sexuală, acest fapt nu l-a împiedicat să fie respectat și admirat de cei din jur. Își petrece ultimii ani din viață alături de prietena sa, reușind să învingă dependența de alcool și droguri. Se stinge din viață la vârsta de 59 de ani în Los Angeles, în anul 1984.

Opera “Integrala prozei scurte“ a apărut pentru prima dată în anul 2004 și reprezintă o antologie de povestiri scurte, scrise de Capote în perioada 1943-1982. Autorul a reunit în premieră o parte din operele sale, cucerind printr-un stil extrem de rafinat. Cititorul este pus în fața unei alăturări de protagoniști și situații din cele mai diverse. Acțiunea se desfășoară din Sudul fabulos până în excentrica societatea new-yorkeză.

Deși se pot observa o multitudine de diferențe în ceea ce privește cadrul, statutul social și dimensiunea narațiunii, ies la iveală și puncte comune. Acestea fac să pară că povestirile au fost scrise aproape simultan, la intervale scurte de timp.

Textele au fost scrise destul de divers, “Miriam” și “Domnul Durere“ având o ușoară înclinație spre supranatural, în timp ce “Șoimul fără cap“ și “Rupe definitiv cu trecutul” prezintă nuanțe de thriller psihologic. Toate povestirile sunt emoționante și scrise cu minuțiozitate, fiindu-ne prezentate povești ale copiilor din satele sărace pe o parte și de cealaltă parte cele ale copiilor bogați și sofisticați din New York. Personajele sunt pline de candoare, oscilând între nevinovăție (domnișoara Sook) și fire sălbatică (Royal din “Casa florilor“).

Textul ne captează prin pasaje absolut inexplicabile, inserate în momente importante, apariții fără sens, tineri și bătrâni care urmăresc trecători fără vreun scop. Ne este grandios prezentat Sudul, cu ușoare tente comice, în povestirile “Clondirul cu arginți“, “Misiunea lui Pracher“ și “Domnișoara Bobbit“. Apar și narațiuni cu tente autobiografice precum “O amintire de Crăciun“ sau “Oaspetele de ziua recunoștinței“, în care Capote rememorează anii tinereții.

Los Angeles Times Book au apreciat lumea senzorială pe care Capote și-a imaginat-o, acesta nefiind un simplu fantezist, ci un narator ambiguu, cu tente incredibile de absurd.

Opera poate fi găsită în anticariatul nostru sub mai multe ediții, dintre care amintim: Polirom (2012), Art (2015).