Truman Capote - Muzica pentru cameleoni

Truman Capote, sclipitorul scriitor american al secolului XX, autorul primului roman non-ficțional, s-a născut la 30 septembrie 1924 în New Orleans, SUA. La începutul carierei în literatură era pasionat de scrierea gotică sudistă, dar mai apoi s-a îndreptat către scrierile jurnalistice. Este cunoscut mai ales pentru celebrele lucrări “Mic dejun la Tiffany“, “Harfa de iarbă“ sau “Muzică pentru cameleoni“.

Copilăria sa a fost una dificilă, trecând prin divorțul părinților și mutarea definitivă cu mătușile sale din Alabama. Se împrietenește cu celebra scriitoare Harper Lee, cu care avea să rămână în amiciție pe viață. La vârsta de șaptesprezece ani decide să renunțe la școală și se angajează la The New Yorker, fabuloasa publicație care mai tărziu avea să-i difuzeze operele.

Debutul său în literatură este unul timid, însă nuvela “Miriam“ îl trimite direct către topul literaturii americane. În urma unui scandal de marketing datorat unei fotografii cu el de pe coperta unei cărți, numele lui Capote ajunge alături de celebritățile momentului. Colaborează chiar și cu Hollywood-ul, scriind pentru ei o serie de scenarii de film, musical și teatru. Pe măsură ce scrie, este tot mai puternic tradus și publicat, la scurt timp devenind celebru la nivel internațional.

Personajele lui Capote au fost realizate din propriile trăiri și idei despre viață. O viață care de altfel a fost una extravagantă! Capote moare la vârsta de 59 de ani, la data de 25 august 1984, în brațele prietenei sale.

Opera “Muzică pentru cameleoni“ a fost publicată pentru prima dată în anul 1980 în SUA, la editura Random House. Scrierea este realizată sub forma unei colecții de scurte ficțiuni și non-ficțiuni. A rămas în topul celor de la New York Times timp de șaisprezece săptămâni, o situație fără precedent pentru o colecție de lucrări scurte.

Cartea are în alcătuire trei secțiuni. Prima parte intitulată “Muzică pentru cameleoni“ include nuvela propriu zisă și alte cinci povestiri. Partea a doua și cea esențială conține piesa “Sicrie sculptate manual“, iar cea de-a treia parte este reprezentată de povestirea “Portrete portabile”.

Cea de-a doua parte este aparent o relatare ficțională a unei crime americane, sugerând anumite asemănări cu celebra sa lucrare “Cu sânge rece“. În cea de-a treia secțiune, Capote își amintește de întâlnirile cu celebrități precum Pearl Bailey, Willa Cathers sau Marylin Monroe.

Capote a reușit să adune în această operă oameni reali cu povești la fel de reale, realizând un fel de reportaj. Stilul său sublim și precis, atracția pentru psihicul uman, toate acestea se regăsesc în carte.

Obiecțiile criticilor au fost în mare parte pozitive, lăudând atmosfera și gama de emoții umane pe care Capote a reușit să le surprindă. Christopher Lehmann a mărturisit că scriitorul, prin această lucrare, a reușit să redea toată agonia pe care a simțit-o în copilărie.

O mare parte din carte a fost scrisă în timpul ultimei etape de productivitate a autorului din 1979. După publicarea colecției, starea de sănătate a lui Capote a început rapid să se deterioreze.

Formidabila colecție de scurte povestiri se regăsește pe rafturile anticariatului nostru sub mai multe ediții, dintre care amintim: Art (2017), Polirom (2009).