Despre Tudor Arghezi
Cartile scrise de Tudor Arghezi ocupa un loc important in cultura romaneasca. Ion Nae Theodorescu, Tudor Arghezi de mai tarziu, se naste la 21 mai 1880 in Bucuresti. Familia sa fiind saraca, de la 11 ani este nevoit sa dea meditatii pentru a se intretine. Face scoala la Dimitrie Cantemir si Sfantul Sava, incepe sa publice de la 16 ani. Prima sa poezie tiparita a fost Tatal meu, aparuta in ziarul Liga Ortodoxa a lui Alexandru Macedonski, o poezie trista si plina de resentimente. Copilaria sa insasi este descrisa sumbru de Arghezi: Este cea mai amara varsta a vietii. N-as mai voi sa fiu o data copil. La cenaclul lui Macedonski il cunoaste pe Gala Galaction.
Scrie si publica poezie si proza in continuare, lucrarile lui sunt bine primite. Renunta la studii si se angajeaza ca laborant la fabrica de zahar din Chitila. La 19 ani intra in manastirea Cernica, unde ramane 4 ani; recunoaste mai tarziu ca nu avea nicio inclinatie pentru viata monahala, dimpotriva, o privea cu dispret, insa facuse acest lucru din comoditate, avand si un unchi ierarh al Bisericii. In 1904 scoate revista Linia Dreapta, impreuna cu Vasile Demetrius, dar revista nu fiinteaza decat cinci numere. Ramane intreaga viata prieten apropiat cu Galaction si Demetrius.
In 1905 lui Tudor Arghezi i se naste un fiu, Eliazar Lothar. Mama pruncului, profesoara Constanta Zissu, isi ascunsese maternitatea si dusese copilul la Paris, in grija unei doici. Arghezi pleaca si el la Paris, pentru a recunoaste copilul, apoi la Fribourg, unde scrie si studiaza o scurta perioada, acelasi lucru facandu-l si la Geneva, unde a lucrat si in atelierul unui ceasornicar. In 1910 se intoarce in Romania, impreuna cu Constanta si fiul lor, inscriind baiatul la studii in Bucuresti. In 1915 se casatoreste cu Paraschiva Burda. Publica versuri, pamflete si articole politice, polemizeaza jurnalistic, face critica de arta, face parte din cercurile artistice si intelectuale ale vremii. In 1919, Tudor Arghezi este inchis timp de un an, impreuna cu alti 11 ziaristi si scriitori, la penitenciarul Vacaresti, pentru a fi colaborat cu partea germana in timpul Primului Razboi Mondial.
In 1926 cumpara terenul de pe dealul Martisorului, incepe sa-si construiasca o casa, anexe, sa-si amenajeze o tipografie, sa cultive pomi si vita de vie. La limita saraciei deseori, cere ajutor pentru a acoperi cheltuielile locuintei, si il primeste prin interventia Regelui Carol II. Primul volum de poezii, Cuvinte potrivite, ii apare abia la 47 de ani, in 1927, iar in anul urmator devine director al ziarului Bilete de papagal. Debuteaza in proza in 1929 si publica poezii cu tenta baudelairiana, legate de anii de detentie. Participa la emisiunile Universitatii Radio, o serie de conferinte ale Radioului public pe diverse teme, adaptate si gandite pentru a aduce o sursa noua de cunoastere in contextul in care invatamantul superior era in declin. Continua sa publice poezie si proza pentru copii, dar si pamflete extrem de malitioase pentru care ajunge sa aiba probleme cu politia, cum este pamfletul adresat ambasadorului german la Bucuresti din acea perioada. Intra in inchisoare pentru mai bine de un an, fiind eliberat odata cu instaurarea comunismului in Tara. Dupa eliberare declara ca sursa sa de trai era vanzarea cireselor din livada sa de la Martisor. Tudor Arghezi avea doi copii, Barutu si Mitzura.
Regimul socialist incearca sa-l atraga de partea sa, insa, nereusiind, il desfiinteaza in Scanteia printr-un articol acid, cartile sale sunt retrase, tipografia ii este devastata, este la un pas de a pierde casa. Raspunde cererii comunistilor de a colabora prin scrierile sale, scriind articole favorabile lor, si Gheorghiu-Dej il reabiliteaza, este distins cu premii, i se inmaneaza titluri. Arghezi publica in 1965 cinci noi carti de poezie.
Moare la 14 iulie 1967, este inmormantat, alaturi de sotia sa, Paraschiva, in gradina casei lor din Martisor, casa ce a devenit muzeu memorial.