Tudor Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuți prozatori din literatura română, având un număr imens de poezii. Este cunoscut pentru latura melancolică cu care își conturează scrierile, dar și pentru metaforele extraordinare pe care le concepe. Poeziile sale sunt studiate în liceele umaniste din țară, dar și traduse în mai multe limbi de circulație internațională. Născut în vremuri dificile din punct de vedere socio-politic, Arghezi scrie încă din adolescență. Sursele sale de inpirație vor fi multiple, provenite din mediul în care trăiește și din oamenii pe care are ocazia să-i cunoască. Admirator al simbolismului, Arghezi dă naștere unor scrieri originale, iar maniera sa literară este una apreciată și îndelung discutată. Călătorește o vreme în Italia și Elveția, unde obține slujbe mărunte, care îl vor ajuta să se întrețină.
Este un vizionar complet, care reușește să aducă în prim plan vremuri trecute. apuse, uitate, dar înzestrate cu o rară frumusețe. Primește numeroase premii și distincții, iar numele său este cunoscut peste hotare. Lucrarea intitulată metaforic Flori de mucegai este, probabil, cea mai cunoscută din palmaresul său și cea mai studiată.
Lucrarea de față este una dintre cele mai îndrăgite ale autorului, dar poate fi considerată și una dintre cele mai monotone. Calea Victoriei, la acea vreme, era pe de-o parte animată, pe de alta tristă și mizerabilă. Autotul nostru descrie cu patos vremurile pe care le trăiește și oamenii care se perindă pe cheiul Dâmboviței. El descrie cu precizie străzile, clima și orașul prăfuit. Are darul de a ne trimite într-o incursiune fabuloasă în epoca de aur a României. Doamne de viță nobilă, scriitori, cântăreți și personalități din lumea culturii, cu toții se reunesc la Capșa și duc mai departe o tradiție de secole.
La orele prânzului, burghezia ia prânzul, servește o ceașcă de cafea sau un pahar de vin, citesc gazetele și discută baliverne. E vremea la care nimic notabil nu se întâmplă, vremea de tihnă, iar cititorul intră și el într-o astfel de atmosferă relaxată.
Treptat, ne adaptăm la felul în care Arghezi ne povestește viața de zi cu zi și trecem alături de acesta printr-o epocă fantastică, plină de contraste. Suntem curioși și parcurgem conștincios lectura, iar personajele pe care ni le descrie autorul ne vor cuceri și fascina deopotrivă.
Scrierea este simplă, liniară și plină de metafore, iar un aer nostalgic pare să domine întreg manuscrisul. Regimul politic al veacului este și el descris cu lux de amănunte și Arghezi, spre deosebire de alții, are curajul să critice și să arunce vini în stânga și în dreapta. El face portretul clase conducătoare și chiar aduce în discuție probleme latente ale societății sale.
Nostalgia și pragmatismul epocii se vor îmbina magistral, iar povestea ne va cuceri încă de la primele paragrafe. E drept, pentru unii, ea poate cădea drept anevoioasă și plictisitoare, dar origialitatea nu îi poate fi contestată.
Va fi tradusă în peste 10 limbi de circulație internațională, adnotată și retipărită în nenumărate ediții. Pe site-ul nostru, cartea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2000), Meridiane (2001), Editura pentru Literatură (1987).