Arghezi este cunoscut în literatura universală pentru capacitatea sa extraordinară de a-și descrie stările și de a-și exterioriza fiecare trăire. Fiecare lucrare pe care o semnează este extraordinară, iar astăzi operele îi sunt păstrate cu ardoare în biblioteci și temeinic studiate în școli. Este un maestru al cuvintelor, iar pledoariile sale pentru viață, natură și relațiile interumane sunt expuse cu tărie în manuscrisele atât de apreciate peste veacuri. Arghezi este un ins al cuvintelor, este un cârmuitor de iluzii, un personaj straniu, dar plin de inspirație, care are curajul să dea mai departe talentul său. Este apreciat și criticat deopotrivă, iar fiecare scriere este pusă sub lupă de intelectualii veacului său, dar asta nu îi va știrbi din talent sau din aprecierea publicului. Este interesat de literatură încă din tinerețe, dar latura melancolică cu care ne-a obișnuit i-se va dezvolta târziu, în anii săi exemplari, în vâltoarea creației, după ce a trecut prin traume greu de depășit.
Fiecare lucrare pe care Arghezi o dă publicului devine legendară, iar fiecare vers al său va fi preluat și apreciat de scriitori aflați la început de drum sau de cititorii care îl adoră. Nostalgic incurabil, poate nu la fel de depresiv ca Bacovia, reușește să impresioneze și să dăinuie peste timp. Jocurile sale de cuvinte, candoarea, realitatea mascată în lumini și umbre, toate acestea îi vor oferi locul în rândul celor mai iubiți autori ai literaturii noastre. Va avea de înfruntat, ce-i drept, vântul potrivnic al criticilor, dar se va menține totdeauna înaintea acestora. Va colabora cu mai multe gazete, care îl vor aduce mereu pe primele pagini, iar apoi îl vor propulsa spre străinătate, unde va fi tradus și adorat în egală măsură.
Opera de față este una dintre cele mai apreciate ale scriitorului, deși nu este la fel de cunoscută ca celelalte, care au câștigat din prima aprecierea publicului. Cartea este, pe de o parte, o pledoarie extraordinară și personală a autorului, iar destinul acesta este expus cu intensitate.
Scriitorul vorbește despre viață, moarte, destin, păcat și râvnă; despre visuri și vise, despre neputință și despre curaj. În fond, el exteriorizează acum toate emoțiile pe care le-a trăit de-a lungul vieții, iar modul în care o face este genial. Se spune că s-ar fi inspirat de la Zola, dar românul nostru este mult mai profund decât francezul. Emoția acestuia devine emoția noastră, iar cine îl cunoaște o dată pe Arghezi, nu îl va uita niciodată. Suntem atrași într-un cerc vicios, plin de iluzii și metafore, dar vom fi atât de acaparați încât nu vom observa cum ne mistuie focul creației argheziene.
Lucrarea de față este emoționantă, plină de trăiri și sentimente, iar visul lui Arghezi devine astfel visul nostru al tuturor. Opera va fi tradusă și adaptată în spectacole de teatru. Pe site-ul nostru, opera este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2001), Litera (2004), Leda (2001).