Tudor Arghezi - Pagini din trecut

Tudor Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai țării noastre, iar poeziile sale au ajuns să fie traduse în mai multe limbi străine și masiv distribuite în mai multe state. Cumva, Arghezi este parte din noi, iar impresiile și versurile sale nostalgice din cale afară ne vor urmări vreme îndelungată. Alături de Blaga, Eminescu și Coșbuc, autorul ne vorbește din Junimea Veche și din multe alte gazete literare, iar faima sa depăși granițele patriei sale. Se inspiră adesea din propria-i viață, iar poveștile sale sunt ale noastre, ale tuturor. Călătorește mult și o vreme creionează în manuscrise tot ceea ce cunoaște prin alte state. Aduce în prim plan idei, lumini și umbre, emoții, personaje și peisaje, toate numai pentru a crea. Arta sa este o formă de eliberare, iar autorul apelează la ea de fiecare dată când simte că are sufletul greu. Curajos, vizionar, puternic, străbătut de o forță creatoare nemaipomenită, scrie versuri de jale, de fericire, de exaltare. Scrie despre viață, despre moarte și despre reușită. Scrie despre incertitudine, despre viitor, despre renaștere, scrie despre alte vremuri și scrie mult despre oameni. Despre oameni diferiți, care simt prea mult și care sunt adesea extrem de singuri și triști. Poeziile argheziene sunt o călătorie spre necunoscut, spre inefabil, spre melancolic, iar Arghezi este creatorul suprem al acestora.

La el, lumile se întrepătrund, se țes, se uită și se regăsesc, iar misterul se află adesea în suflete și minți străbătute de fel și fel de chinuri. Arghezi este un maestru, un iluzionist i-am spune azi, un creator, un artist neînțeles, care poate să-și golească sufletul numai cu penița. El scrie din dragoste, din amărăciune și dă mai departe pentru a face pe cineva părtaș la toate acestea. Nu știe însă cât de celebru va fi sau că peste timp, îl vor studia elevii și îl vor portretiza cercetătorii, cu scopul de a-i pricepe creația.

În scrierea de față, care se aseamănă cu un jurnal, este la fel de melancolic și trist, gânditor și însingurat, iar opera sa este una dintre cele mai apreciate la acea vreme. Cartea este o confesiune, care poate fi interpretată în mai multe feluri și care ne transformă de la prima răsfoire. Fiecare paradigmă pe care o propune Arghezi este ușor de urmărit, iar emoțiile sunt concentrate și ne vor izbi puternic. Poveștile din acest volum sunt magistrale, pline de fel și fel de trimiteri bizare, către sacralitate și către universuri încă neexplorate. Fiecare vers pare dedicat cuiva și fiecare sentiment ascunde multe altele, care nu au fost expuse până acum. Arghezi este pe alocuri dramatic, iar arta lui devine arta mulțimii, arta visării, a neiubirii și a dăruirii.

La nivel internațional, cartea este extrem de bine primită, iar numele autorului devine din ce în ce mai cunoscut peste hotare. Va fi analizat de critici și expus pretutindeni. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, scrierea poate fi găsită în mai multe ediții: Univers (1997), Univers (2001), Meridiane (1999).