Tudor Arghezi - Prisaca

Tudor Arghezi, pe numele său real Ion N. Theodorescu, s-a născut pe 23 mai 1880, la București, într-o familie originară din județul Gorj. A fost un scriitor român pasionat de poezie pentru copii, renumit pentru livada sa de cireși, și îndrăgostit de casa de pe strada Mărtișor, unde a locuit mare parte din viața sa. De-o originalitate exemplară, opera sa este marcantă pentru literatura română, acesta scriind între altele teatru, proză, pamflete, precum și literatură pentru copii. Debutul său literar a avut loc în anul 1896, la 30 iunie publicând în ziarul "Liga Ortodoxă"- condus de Alexandru Macedonski, poezia "Tatăl meu", semnată cu numele său real. 

Pentru activitatea sa literară remarcabilă primește de două ori Premiul Național de Poezie, prima oară în anul 1936, mai apoi la zece ani distanță, în anul 1946. Anii următori este distins cu numeroase titluri și premii, atât naționale cât și internaționale, astfel, în anul 1955 este ales membru al Academiei Române, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional "Johann Gottfried vob Herder", acordat de Universitatea din Viena. 

Cartea "Prisaca", publicată în anul 1948, conține 19 poezii. Prima dintre acestea este intitulată "Stupul lor", și tratează două tematici, cea predominantă fiind natura, care se împletește cu tema supraviețuirii. Deși, pe perioada iernii, albinele sunt uitate în stupul lor de către prisăcar, acestea nu încetează să lucreze, munca lor comună ajutându-le să supraviețuiască - "Prisăcarul le-a uitat/Și-a căzut și peste ele/Iarna, grea ca un plocat,/Cu chenar de peruzele". Următoarele cinci poezii cuprinse în volum, intitulate "Iscoadă", "Pază bună", "Fetică", "Tâlharul pedepsit" și "Miere și ceară", continuă să descrie viața în stupul de albine. A șasea poezie ce apare în volumul "Prisaca" este intitulată "Zdreanță", fiind o scurtă povestire în care autorul personifică un cățeluș, în vederea satirizării obiceiului de a fura, această poezie putând fi considerată de fapt o fabulă. Ca și curent artistic, vom găsi în această poezie mai multe argumente ce denotă modernismul. În titlu se face cunoscut numele personajul principal al fabulei, fiind unul foarte sugestiv, și anume cățelușul "Zdreanță". Deși cuvântul "zdreanță" ar putea induce cititorul ideea de lucru uzat, peticit, de fapt, numele cățelului definește caracteristicile sale, și anume: flocos, ciufulit, zdrențuros, cu pete. "E un câine zdrenţuros/De flocos, dar e frumos./Parcă-i strâns din petice,/Ca să-l tot împiedice,/Ferfeniţele-i atârnă/Şi pe ochi, pe nara cârnă,/Şi se-ncurcă şi descurcă,/Parcă-i scos din câlţi pe furcă./Are însă o ureche/De pungaş, fără păreche." În poezie este prezentată pozna cățelușului, aceea de a fi cuprins de dorința de a mânca un ou, urmârind găina cu intenția de a îi sustrage oul. Arghezi descrie în detaliu fapta acestuia, reușind să trezească suspansul cititorului. Însă, isprava lui Zdreanță nu va rămâne nepedepsită, deoarece acesta a fost văzut de către gospodină. Morala acestei fabule este aceea că furtul este un obicei greșit, și că va fi pedepsit. Modul în care Arghezi a reușit să contureze poezia îi ajută pe copii să înțeleagă foarte ușor mesajul acesteia, avându-l în prim-plan pe prietenul cel mai bun al omului, și anume: câinele. Printre poeziile cuprinse în volum se mai numără și: "Ghicitoare", "Perechi", "Nepăsare", "Inimă de câine", "Meiul", "Mâța", "Gâri-Gâri", "Pui de greier", "Iada", "Clocitoarea", "Pițigoii", "Pițigoii mei", "Alfabetul".

Cartea "Prisaca" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în zece ediții, și anume: Tineretului (1980), Regis (2005), Ion Creanga (1976), Leal (1997), Gramar (2001), Regis (2000), Ion Creanga (1990), Tineretului (1967) și Tineretului (1954).