Tudor Arghezi este cunoscut în literatura română pentru operele sale de o originalitate aparte, dar și pentru adoptarea modernismului și a simbolismului.
Se naște la București și urmează școala gimnazială „Petrache Poenaru", după care finalizează studiile la liceul „Sfântul Sava”. Problemele financiare ale familiei îl vor determina să dea meditații colegilor săi pentru a se întreține. Își face debutul literar în ziarul „Liga Ortodoxă”, dar nu beneficiază de mare succes în anii de început. Sărăcia îl urmează pretutindeni și este nevoit să întrerupă studiile pentru a se angaja la fabrica de zahăr. Lucrează aici o bună perioadă de timp, dar nu renunță la visul de a deveni scriitor și nu abandonează condeiul.
La 19 ani decide să intre în mănăstirea Cernica, unde petrece 4 ani. În 1904 înțelege că viața monahală nu este pentru el și părăsește stabilimentul. Întreprinde multe călătorii prin Europa și Asia, trăiește câteva experiențe care îi vor servi drept inspirație pentru operele ulterioare, și cunoaște oameni care își vor lăsa puternic amprenta asupra scrierilor sale. Leagă prietenii cu Gala Galaction și Demetrius, iar relația lor va dăinui dincolo de trecerea timpului. Se mută la Geneva, unde continuă să scrie poezii, dar este nemulțumit de calitatea acestora și nu le publică. Mai târziu, revizuiește o bună parte din scrieri și încearcă să le facă cunoscute prin intermediul editurilor din străinătate. În primă fază, nu reușește și este nevoit să accepte un loc de muncă în atelierul unui bijutier.
Anul 1910 îl regăsește pe Arghezi pe pământ natal și cu câteva lucrări importante publicate în „Viața Românească”. Devine treptat o figură importantă a societății culturale și, împreună cu Gala Galaction, pune bazele revistei „Cronica”.
De aici înainte, scriitorul va avea o activitate prolifică, scrie versuri, proză scurtă, nuvele și romane. „Flori de mucigai” (1931), „Cartea cu jucării (1931), „Ce-ai cu mine, vântule?” ori „Testament" sunt doar câteva dintre cele mai apreciate și cunoscute scrieri semnate de Tudor Arghezi.
Adept al simbolismului, după cum precizam anterior, Arghezi plasează poveștile în epoci trecute, ori evocă locuri sau fapte pe care le-a trăit. Îmbrăcând realitatea în simboluri care mai de care mai interesante și mai misterioase, scriitorul dovedește o imaginație ieșită din tipare. S-a scris de-a lungul vremii că Tudor Arghezi este cel mai autentic scriitor român, găsindu-și inspirația doar în experiențele trăite și în locurile văzute. Fără să plictisească audiența si fără să pună accent deosebit pe descriere, autorul reușește să dea viață unor opere deosebite.
Programa școlară a marilor licee și colegii din România avea să introducă în materia obligatorie poezii precum „Testament” sau „Flori de mucegai”, iar acestea sunt studiate până în zilele noastre. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile numeroase ediții ale operelor lui Arghezi, dintre care amintim: Universul Enciclopedic (2005), Minerva (1985).