Tudor George - Baladele singaporene

Tudor George, născut pe 3 februarie 1926, a fost un poet și traducător român, în egală măsură jucător și antrenor de rugby, rămas în istorie prin vestitul său strigăt: "Ahoe! Un salut din vechea Troie". A fost unul dintre boemii generație sale, alături de Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pâcă, Florin Pucă, Dumitru Tepeneag, etc. În trecut, în Piața Romană din București exista o cârciumă frecventată de mulți scriitori, pictori și actori care nu o duceau prea bine cu banii, încropită la subsol în locul unei foste bucătarii. Aceasta purta numele de "Singapore", mai târziu fiind rebotezată "Peștera". Atunci când Tudor George intra în vestita cârciumă, îi saluta pe toți cei prezenți cu vestita frază: "Vă salut din vechea Troie: Ahoe! și inc-o dată că e voie: Ahoe!". De-a lungul vieții, poetul Tudor George a scris versuri și a tradus din creațiile unor poeți magiari, italieni, letoni, englezi și ruși. Cariera literară și-a început-o în anul 1957 cu volumul "Legenda cerbului", publicând în total 29 de cărți de poezie, de literatură pentru copii și 9 cărți de traduceri. Vizitele la cârciuma din Piața Rosetti nu au rămas fără ecou, inspirându-l pe poet să scrie lucrările "Balade singaporene" și "Jurnalul singaporean".

Cartea "Balade singaporene", publicată pentru prima oară în anul 1970, este compusă din 52 de poezii, printre care "Generația singaporeană", "Balada cuviosului bard Pâcă", "Balada cavalerului Mărgărit", "Balada spondilitei universale", "Distinsul panegiric", "Balada euforicului Ninel", "Inimă de sticlă".

În poezia "Balada cuviosului bard Pâcă", Tudor George îl descrie pe acel "copil de bulevard", ce se lua mereu la harță cu diverși bătăuși. Autorul și-l amintea în pragul cârciumii, având priviri de foc și pumni grei. Cu un corp atletic, de temerar, avea mare succes la femei. Avea o celebră mustăcioară, pe care-o botezase "samurașul", având un celebru gest cu palma trăgând greu curburile mustății pe sub barbă, de s-ar fi speriat și Dumnezeu. Iar pe lângă barba împădurită-n jos, prinzându-i maxilarele ca-n clește, sus - peste nasul cârn și bătăios - avea sprâncenele arcuite vulturește. În "Generația singaporeană", Tudor George descrie viața în cârciuma "Singapore", acolo unde elita boemă bucureșteană a anilor '50-'60 petrecea des, acolo unde "dădea fericirea peste tine". Taverna din Piața Rosetti, îndesată în locul unei foste bucătarii, era "bine famată", fiind situată la intersecția dintre strada Vasile Lascar și strada Dianei, fiind vecină cu editura Univers. În interior, aveau loc maxim patru sau cinci mese, între pereții acoperiți cu plăci de faianță, moștenite de la fosta bucătărie, mușterii petrecându-și orele sub cele trei guri de aerisire prin care se vedea forfota străzii. Printre poeții, scriitorii și artiștii care erau mai mereu prezenți în tavernă erau Ghita Mărgărit, Geo Martiniuc, Teodor Pâcă, Tudor George, Florin Pucă, matematicianul Nelu Winckler, pictorul George Antohi.

În ciudat vieții sale zbuciumate, în care dependeța de băutură a pus stăpânire pe el, Tudor George rămâne unul dintre poeții importanți ai literaturii române, nu neapărat datorită întinderii operei sale, cât mai ales pentru calitatea ei. Cunoscutul scriitorul Ion Lazu a reușit să-i schițeze un portret boemului Tudor George, descriindu-l ca pe un om de pahar, celebru datorită vieții de noapte petrecute în cârciuma Singapore din Piața Rosetti, pregătit în orice moment să joace roluri rând pe rând, cu nonșalanță, recitând la nesfârșit din propriile poezii sau din cele ale clasicilor, spre bucuria celor prezenți, sau abordând teme de strictă specialitate ale literaturii și artei.

Cartea "Balade singaporene" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Cartea Românească (1970) și Tritonic (2001).