Tudor Mușatescu, poet și prozator român, se remarcă la nivel internațional prin piese de teatru, jurnale și romane extraordinare. Reușește să ajungă în primii scriitori români incluși în lista celor mai studiați poeți ai literaturii universale. Este cuprins de ardoarea scrislui încă din anii copilăriei, iar la maturitate devine obsedat de caligrafie și culturile vechi.
Face o combinație ciudată între vechi și nou, iar melodramele sale vor fi șocante și impresionante în același timp. Își face debutul scenic la Paris, într-o vreme plină de revolte sociale. La 1923, Parisul îl primește pe Mușatescu în toată splendoarea, iar succesul va fi colosal. Treptat, va reveni în capitala Franței în calitate de dramaturg și eseist, care va colabora cu cele mai mari nume ale francezilor. Literatura creionată de Mușatescu este specială, simplă și plină de culoare, iar drama surprisă ne va copleși pe fiecare în parte, chiar și pe cei care nu sunt mari fani ai genului.
“Titanic vals” este o lucrare renumită la nivel internațional, tradusă în mai multe limbi de circulație internațională, iubită și detestată deopotrivă. Lucrarea are o acțiune intensă, plină de umor, iar eroii sunt prinși într-o rocadă nemaipomenită. Suspansul crește cu fiecare pagină, iar personajele fac un schimb de roluri incredibil. Piesa va fi ecranizată în 2014, iar publicul va fi încântat de maniera de evocare a lui Mușatescu.
Spirache Necșulescu este personajul principal al scrierii, iar existența acestuia este complicată și interesantă.Când personajul nostru decide să pornească către Ierusalim pe mare, cu un vapor celebru, rudele sale sunt îngrijorate din cale afară. De teama de a nu se scufunda, precum Titanicul, toți cei apropiați îl îndeamnă pe Spirache să aleagă o altă cale pentru a călători în străinătate.
De aici înainte se dezlănțuie o aventură extraordinară a eroului principal, care, prins într-o goană neobișnuită, nu mai știe cine îi este prieten și cine este împotriva lui. Cumva, acțiunea se concentrează atât pe cazul special al lui Spirache, dar și pe raporturile pe care acesta le are cu ceilalți participanți la narațiune.
Lucrarea devine dramatică și amuzantă pe alocuri, iar firul narativ se împarte în mai multe direcții, fără să găsească o finalitate pentru povestea principală. Cumva, Mușatescu se aseamănă acum cu Caragiale, iar melodrama sa devine o comedie absolută, tranșantă și diferită.
Personajele nu știu exact în ce direcție merg, însă sunt momente în care autorul dorește să le ușureze drumul și face fel și fel de trimiteri către alte perioade și încearcă o detensionare a situației.
Spirache este captiv într-un tumult fără scăpare, prins într-un cuib de viespi, bârfit și urât pe de-o parte, adorat pe de alta. Curios este că Mușatescu a ales inteligent chiar și titlul scrierii sale, iar existența personajelor sale se derulează când intens, când lin, asemeni unui vapor abandonat în larg. Trimiterile către Titanic fac referire și la plasa de minciuni în care cade personajul, dar și la pericolul iminent care îl pândește.
Opera va fi extraordinar de bine primită pe piața din țara noastră, iar pe site-ul anticariatului este disponibilă în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Univers (1971), Minerva (1995).