Despre Tudor Opris
Poet, eseist, istoric si critic literar (n. 26 noiembrie 1026 - d. 22 ianuarie 2015). Fiu al generalului Stefan Opris, combatant in cele doua razboaie mondiale, nepot al unui ilustru profesor muscelean si al unui cunoscut promemorandist sibian, al carui nume a fost dat unei strazi din Bucuresti. A urmat cursurile primare in Bucuresti, iar cele secundare, la Liceul Militar de la Manastirea Dealu (1941-1945). Apoi a facut studii superioare de filologie moderna si estetica la Univ. din Bucuresti (1945-1948). In paralel a frecventat cursuri la Facultatea de Stiinte Juridice (1945-1947). Din cauza circumstantelor istorice si-a putut sustine doctoratul in litere abia in anul 1977, cu o teza despre revista literare ale elevilor.
Si-a inceput activitatea literara in anul 1942; a colaborat cu versuri si cronici in revista scolara Poesis a Colegiului Militar de la Manastirea Dealu. Creativitatea sa si-a facut simtita prezenta in ziarul Presa din Cimpulung-Muscel, precum si in revista scolara Poesis a Colegiului National N. Filipescu, redactata chiar de el. In perioada studentiei sale, George Calinescu a angajat in redactia ziarului Natiunea pentru a se ocupa de pagina literara.
Dupa finalizarea studiilor superioare a lucrat ca profesor in invatamantul preuniversitar bucurestean - a predat limba romana si limba franceza la colegiile nationale Mihai Eminescu si Gheorghe Lazar timp de 50 de ani (1949-1999). In aceeasi perioada a indrumat si sprijinit talente literare: a infiintat cenaclul literar pentru profesori Mihail Sadoveanu (1949) si trei cenacluri literare ale elevilor: Mihai Eminescu (primul cenaclu literar al liceenilor din Romania), Sagetatorul si G. Bacovia; a initiat taberele nationale de creatie ale copiilor si elevilor de liceu in anul 1967, coordonandu-le activitatile literare si, facand parte din juriile concursului national Tinere condeie, a alcatuit si prefatat antologii de creatii literare ale elevilor din Romania.
A debutat ca poet abia in anul 1985, cu volumul Omul cu iubirile, dupa ce, in 1962, tiparise cartea pentru copii intitulata Minuni ce nu mai sunt minuni. Dintre urmatoarele sale volume de versuri mentionam: Versuri alese (1993); Versuri pentru sufletul naturii (1996); Inedite (in doua volume, 1998-1999).
Printre lucrarile sale cu pondere semnificativa sunt incluse si studiile de istorie literara (Reviste literare ale elevilor, 1977; 500 de debuturi literare, 1991; Istoria debutului literar al scriitorilor romani in timpul scolii, 2002), monografii ale unor institutii de invatamant: O viata de lumina (120 de ani de existenta a Liceului „Gheorghe Lazar”), 1981; Monografia Liceului „Mihai Eminescu”, 1999; Sub semnul lui Lazar (140 de ani de existenta a Colegiului „Gheorghe Lazar”), 2000), precum si numeroase volume de popularizare a stiintei (entomologie, ornitologie si botanica distractiva) pentru copii.
In anul 1947 a devenit membru al Societatii Scriitorilor Romani, urmand sa fie inclus si Uniunea Scriitorilor din Romania (1974); timp de 20 de ani a fost reprezentant al sectiei literaturii pentru copii si tineret in biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor. A fost distins cu Premiul C.C. al U.T.C. (1977), Premiul Consiliului National al Organizatiei Pionierilor (1980), Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Bucuresti – Literatura pentru Copii si Tineret, (decembrie 2014). De asemenea, Opris Tudor a fost rasplatit cu titlul de profesor fruntaş şi emerit, cu indemnizatia nationala de merit, cu medaliile „Spiru Haret”, „Ion Pilat”si „Cultura Militans” precum si cu „Ordinul Naţional pentru Merit” in grad de cavaler pentru activitatea sa deosebita ca profesor, scriitor si mentor cultural al tinerei generatii.
Opera: Minuni ce nu mai sunt minuni, 1962; Cenaclul literar pionieresc, 1971; Cenaclul literar al liceenilor, 1971; Reviste literare ale elevilor (Istoria presei scolare, 1834-1974), 1977; O viata de lumina (120 de ani de existenta a Liceului Gheorghe Lazar), 1981; Omul cu iubirile, 1985; 500 de debuturi literare, 1991; Vis de zidar, 1992; Versuri alese, 1993; Pietre la templul adevarului, memorialistica, 1993; Poeme marine, 1995; Versuri pentru sufletul naturii, 1996; De dragoste, 1997; Cantecul Sagetatorului, 1997; Zborul carabusului, 1998; Inedite, in doua volume, 1998-1999; Monografia Liceului Eminescu (1926-1999), 1999; Sub semnul lui Lazar (140 de ani de existenta a Colegiului Gheorghe Lazar, in colaborare, 2000; Istoria debutului literar al scriitorilor romani in timpul scolii (1820-2000), 2000; Invatamantul romanesc incotro?, I-II, 2001-2003; Intamplari si oameni, 2001; Sonetele iubirii eterne, 2007; Versuri regasite, 2010.