Pasiunea lui Umberto Eco pentru literatură și filosofie nu este un secret, însă studiile pe care autorul le va întreprinde în acest domeniu vor ajunge târziu la urechile cititorului de rând. Cu studii în Italia și diferite proiecte pe întreg teritoriul Europei, Umberto Eco este un intelectual al vremurilor sale. Romanele sale vor cuceri numaidecât publicul de pretutindeni, iar aforismele și cugetările sale vor reprezenta sursă de inspirație pentru generația nouă de scriitori.
Deși se face remarcat târziu, ajuns la vârsta maturității, cu „Numele trandafirului”, italianul nu urmărește un singur drum literar. Eco va găsi inspirația oriunde și în oricine, dar nu se va despărți niciodată se latura sa filozofică. Astfel, abandonează romanele pentru o scurtă perioadă de timp și își concentrează atenția asupra unor tratate, a unor documente-model, menite să lumineze publicul și bazate pe teme variate.
Ideea de frumos apare încă din Antichitate, când corpul uman reprezenta un model cultural, un tipar după care se ghidau cetățenii. Astfel, nu e de mirare că grecii și romanii își etalau frumusețile în fel și chip. De la statuetele amplasate la intrare în Agora, până la sculpturi înfățișând trupuri de femei și, mai târziu, la laptele gladiatorilor, toate aveau scopul de a preamări frumusețea acesta efemeră.
Născut în patria frumuseții și a bunului-gust, Eco va aprofunda istoria țării sale și nu numai. Așadar, vreme îndelungată scriitorul devine obsedat de ideea frumuseții în toate formele sale. Studiază arta și chiar își ia notițe de sculptură și design, învață să înțeleagă stiluri și forme, care până de curând i-au fost străine. După o lungă perioadă de cercetare, Eco ajunge la concluzia că doar prin frumos și artistic poți cuceri inima cititorului saturat de lecturi plictisitoare, trase la indigo.
„Arta și frumosul în estetica medievală” este studiul semnat de Umberto Eco și adus în fața publicului în 1986. O culegere de notițe bine documentate în prealabil, închegată cu exemple din istoria îndepărtată a lumii. Fascinanta incursiune în lumea artei este greu de priceput la prima vedere și fără alte studii în prealabil. Astfel, manuscrisul lui Eco nu se adresează maselor, ci intelectualității. Cu greu omul de rând ar putea înțelege comparații între diverse forme de estetică sau interpretării ale unor opere, texte și imagini ale epocilor demult apuse.
Într-un interviu acordat unei televiziuni italiene, Eco afirma că manualul său este doar o completare la adevăratele tratate despre artă și estetică pe care și el le-a folosit în cele din urmă. Documentat și fățiș pasionat de ceea ce a citit și aprofundat, Umberto Eco aduce în atenția publicului câteva episoade îngropate sub ceața timpului. Autorul lămurește faptul că s-a axat pe o perioadă ciudată a istoriei, amintind „nebunia” care a dominat Evul Mediu.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Meridiane (1999).