„Cimitirul din Praga" este probabil cea mai cunoscută operă semnată Umberto Eco. Aceasta, pe lângă „Numele trandafirului” va reprezenta o adevărată revelație în literatura universală a secolului XX.
După cum ne-a obișnuit, Umberto Eco pune accent pe relația deficitară dintre om și patria sa. Astfel, personajele lui fac parte din categorii diverse și au caractere felurite. Scrierile italianului până acum limpezi și simpliste, vor cunoaște o altă traiectorie în perioada de maturitate a scriitorului. Astfel, sentimentele rămân importante, însă acțiunile sunt cheia succesului.
În toamna lui 2010 apare pe piață romanul intitulat enigmatic „Cimitirul din Praga”, tradus în mai bine de 40 de limbi de circulație mondială și retipărit de cele mai apreciate edituri ale lumii. Cartea îmbină cumva realismul cu fantasticul, absurdul cu logicul și sfera politică cu religia. Fără o introducere care era cumva necesară, Umberto Eco își aruncă cititorul într-un tumult de situații și trăiri greu de digerat.
Romanul este stăpânit de trei voci narative, însă acțiunea îl va avea în centru pe Simonini, un personaj ciudat și dificil. Acest erou straniu, cu lacune de memorie și comportament bipolar, apare de nicăieri și pare că nu știe încotro se îndreaptă. Într-un mod inexplicabil, protagonistului nu îi este schițată nici o descriere ori vreun portret moral. Așadar, nu îi știm trecutul, nu avem nici cea mai mică idee de unde a apărut, cu ce se ocupă sau care îi sunt planurile de viitor.
De-a lungul primelor pagini suntem prinși într-o ceață deasă și încercăm să pricepem rolul lui Simonini și să îi descifrăm personalitatea. Bărbatul, în puținele momente de luciditate, își scrie memoriile într-un jurnal ponosit. De aici aflăm de obsesia sa pentru celebrul cimitir din Praga, la poarta căruia se află un ceas neobișnuit, care funcționează invers.
Deși la prima vedere Simonini pare un ciudat și un incapabil, Umberto Eco pregătește o surpriză de zile mari. Astfel, mai târziu, aflăm că bărbatul este un spion al serviciilor secrete și se ocupă cu fel și fel de acțiuni periculoase, care pun în pericol stabilitatea statului. Colaborarea lui Simonini cu serviciile de informații din diferite colțuri ale Europei nu este deloc un lucru de neluat în seamă. Ba mai mult, când scriitorul aduce în atenția cititorului și alte legături suspicioase ale protagonistului, acțiunea explodează.
Deși nu suntem obișnuiți cu acest stil narativ al lui Umberto Eco, vom fi impresionați de puterea de evocare a autorului, dar și de firul poveștii. Cine este, de fapt, Simonini? Încotro se îndreaptă? Este el, într-adevăr, bipolar? Va avea de câștigat de pe urma acestir legături primejdioase ori va fi descoperit?
Romanul captează atenția cititorului încă de la început, iar finalul este unul greu de ghicit. Curioșii vir găsi în anticariatul nostru mai multe ediții ale acestuia, dintre care amintim: Polirom (2013), Polirom (2010), Polirom (2011).